Doi giganţi în criză şi avansul protecționismului – retrospectiva anului 2024 în economia mondială

Potrivit FMI, economia mondială va creşte în 2024 cu 3,2%, cu o zecime mai puţin decât în 2023, într-un context de inflaţie ţinută sub control în principalele economii dezvoltate ce a permis Băncii Centrale Europene (BCE) şi Rezervei Federale, printre alte bănci centrale, să înceapă să scadă ratele dobânzilor, scrie Agerpres.

Stagnarea economiei germane

În faţa prognozei unei anumite redresări, Germania a fost într-o stare de paralizie pe tot parcursul anului, iar Bundesbank tocmai a revizuit în jos previziunile economice şi prezice acum că PIB-ul său se va contracta cu 0,2% în 2024, faţă de avansul de 0,3% care era aşteptat in iunie.

„Recesiunea din Germania a fost principala îngrijorare” şi reflectă faptul „că modelul industrial german este foarte afectat”, a declarat pentru EFE directorul think tank-ului Funcas, Raymond Torres.

„Germania a fost regina hardware-ului şi a lumii analogice, dar a rămas în urmă la software şi digitalizare”, este de acord cercetătoarea principală de la Institutul regal Elcano, Judith Arnal.

La aceasta se adaugă „o serie de pariuri geopolitice care au mers prost”, precum energia ieftină din Rusia, tehnologia din China şi dependenţa de această ţară pentru exporturile sale, precum şi investiţiile insuficiente în infrastructură, în special cea digitală, adaugă ea.

Experţii avertizează şi în legătură cu situaţia din Franţa, a doua economie din zona euro, afectată de o instabilitate politică puternică şi cu deficitul public estimat să depăşească 6% în 2024.

În faţa acestei perspective, foştii premieri italieni Mario Draghi şi Enrico Letta au prezentat rapoarte separate cu reţete care să ducă la îmbunătăţirea competitivităţii UE. Primul sfătuieşte crearea unui fond care să mobilizeze 800 de miliarde pe an în investiţii, în timp ce al doilea propune să se avanseze cu integrarea europeană.

„Există un deficit de investiţii acumulat absolut periculos în zona euro şi acest lucru explică de ce avem o productivitate mai scăzută, de ce venitul pe cap de locuitor creşte mai puţin, de ce decalajul faţă de SUA se măreşte şi este, probabil, şi în spatele acestei stări de rău economice percepute. Există un decalaj între naraţiunea macro şi experienţa micro”, explică economistul Daniel Fuentes.

Economia spaniolă, considerată cea mai bună din OCDE de către „The Economist”, cu o prognoză de creştere pentru 2024 de aproximativ 3%, este un exemplu: cele mai bune date despre PIB şi IPC (indicele preţurilor de consum) coexistă cu probleme de acces la locuinţe şi salarii foarte corecte, indică Fuentes.

În SUA, în pofida unei „aterizări” blânde a economiei, creşterea costului vieţii a fost un factor determinant în victoria în alegeri a lui Donald Trump, în opinia tuturor experţilor. „Percepţia cetăţenilor are de-a face cu pierderea puterii de cumpărare ca urmare a inflaţiei”, este de acord cu Torres.

China şi problema sa cu cererea agregată

China, celălalt focar de îngrijorare, se confruntă cu o problemă de „cerere agregată insuficientă” care, într-un context de protecţionism în creştere, investiţii scăzute şi criză a creditelor pentru administraţiile locale, este greu de combătut, explică Angel Gallego, expert la compania de consultanţă în comunicaţii strategice globale, Kreab Spania. Cererea agregată este formată din: cererea pentru consumul personal, achiziţiile guvernamentale, cererea pentru investiţii şi cererea externă formată din exportul net (n.r).

Pentru a salva guvernele locale şi a stimula economia şi consumul intern, China a aprobat un pachet de stimulente de aproape 1,3 trilioane de euro şi tocmai a anunţat o relaxare monetară.

O altă strategie a fost încercarea de a-şi creşte exporturile, ceea ce, subliniază Torres, „agravează oarecum” situaţia din Europa, care trebuie să concureze cu maşini chinezeşti „mult mai ieftine”.

Avansul protecţionismului

Anul acesta, Uniunea Europeană a aprobat tarife de până la 35,3% la importul de vehicule electrice din China, cu un vot împărţit în care cinci ţări (inclusiv Germania) au votat împotrivă, zece pentru, iar 12, precum Spania, s-au abţinut.

Acesta este un alt exemplu de avans al protecţionismului ale cărui începuturi experţii le plasează în momentul sosirii lui Donald Trump la Casa Albă în 2017.

„A existat deja o ruptură cu modelul multilateralismului”, care a continuat cu Joe Biden şi Legea sa de reducere a inflaţiei, „care pune sub semnul întrebării politica de reciprocitate şi de deschidere”, oferind stimulente exportatorilor, stimulente pentru companiile care se stabilesc în SUA şi ajutoare pentru achiziţionarea de producţie locală, subliniază Torres.

Acesta este cadrul în care liderul republican va reveni la Biroul Oval pe 20 ianuarie, dispus să impună tarife de 25% la produsele din Canada şi Mexic, dacă aceste ţări nu opresc traficul de droguri şi imigraţia ilegală, şi de până la 60% Chinei.

„Dacă cineva ia de bune cuvintele lui Trump sută la sută, ne îndreptăm spre un război comercial. Dar vreau să cred că Trump este un om de afaceri mai mult decât un politician şi că foloseşte asta mai presus de toate ca o poziţie pentru a începe negocierile”, consideră Arnal.

Experta consideră că Donald Trump nu este interesat să declanşeze un război comercial cu UE, o piaţă cheie pentru SUA şi pe care va prefera să o aibă ca aliat în războiul său tehnologic cu China, fără a uita că aceste măsuri sunt în mod clar inflaţioniste, iar creşterea preţurilor în SUA a fost una din cheile care au dus la victoria candidatului republican.