Draghi vrea să scumpească viaţa europenilor şi nu reuşeşte. Îl vor ajuta dobânzile negative la depozite?

Aţi auzit vreodată vreun om de rând care să se plângă că nu viaţa nu se mai scumpeşte? Sau vreunul căruia să-i pară rău că s-a ieftinit benzina, ori mâncarea?

Dacă oamenii nu se plâng înseamnă că ar putea să nu cunoască fineţurile politicii macroeconomice ale băncilor centrale.

Pentru BCE, de pildă, o rată anuală a inflaţiei de 0,5% este prea mică şi prea departe de ţinta de 2%, considerată ca fiind cifra de aur din economie, care asigură o creştere stabilă.

Îngrijorat că banii nu se mişcă în economia europeană şi că băncile nu creditează, italianul Draghi a anunţat că băncile care nu pun banii în credite sau nu îi plasează în piaţă nu numai că nu vor primi nimic din depozite, aşa cum se întâmpla până acum, dar chiar vor trebui să plătească pentru asta 0,1% pe an. Pentru împrumutturile băncilor comerciale de la banca centrală dobânda a fost redusă de la 0,25% la 0,15%.

Măsura BCE este singulară în istoria marilor bănci centrale ale lumii. Nici americanii, japonezii sau englezii, care au folosit tehnici neconvenţionale, precum quantitative easing, nu au mers până la nivelul în care să reducă sub 0 dobânzile nominale.

Să fie economia europeană păscută de pericolul deflaţiei, spaima supremă a băncilor centrale de pretutindeni?

„Nu vedem deflaţie, nu vedem acea spirală care se autoîndeplineşte”, ne spune Draghi. „Nu vedem gospodăriile că se abţin de la cheltuieli. Principalul factor al acestei inflaţii mici vine din scăderea preţurilor la mâncare şi energie, şi din aprecierea cursul de schimb, şi cererea slabă”.

Deflaţia reprezintă opusul inflaţiei, adică scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor. Termenul a fost popularizat şi la noi de ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, care crede că acest fenomen, de care se tem foarte mulţi economişti, ne pândeşte periculos. Motiv pentru care a fost crescută acciza la carburanţi. Banca Naţională a României ne-a asigurat că nu e cazul.

„Nu vrem să expropriem deponenţii”

Întrebat de un jurnalist german cum comentează acuzaţiile că BCE ar expropria deponenţii germani, care acum primesc dobânzi foarte mici pentru economiile lor, Draghi a răspuns că nu este cazul. Argumentul italianului este acela că BCE stabileşte dobânzile pentru bănci, nu pentru populaţie.

„Ratele pe care le-am tăiat sunt pentru bănci, nu pentru oameni. Sigur, băncile comerciale pot să reducă dobânzile, dar e decizia lor, nu a noastră. Este complet greşit să se spună că vrem expropriem depunătorii”, a declarat Draghi.

Istoricul dobânzilor din piaţă, în corelaţie cu istoricul acţiunilor BCE nu îi dau însă dreptate lui Draghi. Dobânzile la depozite au urmat linia deciziilor BCE. Apoi, Draghi invită pe cei care au economii, oameni pe care îi compătimeşte, care strâng bani pentru pensie, să aibă răbdare. Vor pierde acum, dar vor câştiga pe viitor când economia îşi va reveni. Însă data la care economia europeană „îşi va reveni” nu prea se cunoaşte. Data de la care dobânzile se reduc este cunoscută: 12 iunie 2014.

„Vrem să facem economia să meargă, pentru ca apoi dobânzile să crească”, spune Draghi.

Dobânda plătită populaţiei pentru depozite în Germania – Nemţii nu par a avea prea multe motive să fie mulţumiţi de politica BCE

Totodată, pentru a accelera inflaţia, BCE nu va mai steriliza lichiditatea în exces injectată prin programele de achiziţie diferitelor titluri de valoare (SMP şi OMT). Banca va mai injecta şi alte 400 de miliarde de euro prin împrumuturi pe 4 ani ţintite către finanţarea firmelor. Băncile vor putea lua aceşti bani aproape gratis, cu condiţia să îi plaseze în împrumuturi pentru acordate companiilor nefinanciare şi nu în titluri de stat, aşa cum au preferat să facă până acum – datoria publică a ţărilor din zona euro a continuat să crească de la începutul crizei şi va mai creşte şi în acest an la un nou nivel record, de peste 90%, a anunţat Draghi.

Întrebat dacă un program de quantitative easing este în cărţi, Draghi a răspuns că BCE se uită la toate măsurile posibile.

„Am luat o măsură semnificativă. Dacă va exista o necesitate, consiliul director este pregătit să folosească şi instrumente neconvenţionale, QE este un astfel de instrument”, a precizat Draghi.

QE presupune achiziţia masivă de titluri de stat de la băncile comerciale, operaţiune prin care băncile primesc lichiditate şi care duce la reducerea randamentelor acestora. Băncile centrale emit monedă în aceste tranzacţii şi păstrează în bilanţuri datoria publică. Asta face ca statele să se finanţeze mai ieftin prin emisiunile de obligaţiuni – ceea ce duce la presiuni mai mici pe deficitul bugetar, dar impulsionează acumularea de datorie publică. QE este o monetizare indirectă a datoriei publice, din moment ce randamentele plătite băncii centrale pentru obligaţiunile cumpărate se întorc la stat sub forma vărăsmintelor din profit. O altă diferenţă este că banca centrală cumpără titlurile prin intermediul băncilor comerciale, ceea ce mai aduce un profit şi pentru acestea.