Casa Hrisicos a constituit un reper pentru realizarea viitoarelor edificii din piața Ovidiu, proiectate în principal de arhitectul Adolf Lintz în stil vienez. Primul proprietar a fost Gheorghe Hrisicos, „simplu băiat de prăvălie” ce a devenit rapid un cunoscut negustor de vinuri şi proprietar de imobile centrale.
Concepută ca hotel de lux, cu restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională la parter, s-a impus rapid ca reper al orașului. Elitele bucureştene, obişnuite cu hotelurile „Carol” sau „Regina”, alegeau acum „Hrisicos”. Povestea de succes a proprietarului nu a ținut însă mult, deoarece a fost dat în judecată de băncile fraudate şi alți negustori înşelaţi. Supranumit de presa vremii „escrocul bancher din Constanţa”, Gheorghe Hrisicos se va refugia în Rusia, de unde va fi extrădat şi condamnat la doi ani de închisoare.
Imobilul a fost devastat în timpul Primului Război Mondial și redeschis abia în octombrie 1924, ca sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locul favorit al comandanţilor militari germani, care au supravegheat oraşul şi operaţiunile de la malul mării. Imediat după 23 august 1944, apartamentul cu balcon a fost ocupat de comandantul militar sovietic al oraşului.
Regimul comunist a naționalizat clădirea și a transformat-o în cazarmă-comandament, iar după reparaţii capitale, în 1974, a îndeplinit funcţia de restaurant, cramă şi cazare sub denumirea „Pelican”. După căderea comunismului, imobilul a servit ca sediu pentru diferite bănci, fiind supus unei degradări continue, în special în interior.
Clădirea a fost achiziționată de actualii proprietari în 2006 și a intrat într-un amplu proces de restaurare și reabilitare, fiind convertită într-un concept nou şi modern de high-end bistro. Procesul de reconversie continuă și în prezent, prin amenajarea unui hotel cu 23 de camere.