INTERVIU Dragoș Dărăbuț, Agista Investments: Private Equity este clasa de active care vine cu cel mai mare randament pentru investitori, dar necesită și mai multă răbdare

Economica: Care credeți că sunt principalele trei mituri despre investițiile în private equity și care este, de fapt, adevărul?

Dragoș Dărăbuț:

• Fondurile de private equity sunt „vulturi” care urmăresc doar profitul.

Fondurile au o responsabilitate fiduciară față de investitorii lor, aceea de a obține, de regulă pe cinci ani, randamente superioare celor oferite de un indice bursier. Spre deosebire de anii ’80, când fondurile de private equity făceau randamente supraîndatorând companiile în care investeau, în ziua de azi randamentele superioare nu se pot face decât prin îmbunătățirea semnificativă a indicatorilor operaționali prin implicare, idei noi, inovație și digitalizare.

• Fondurile de private equity fac concedieri masive.

Potrivit Deloitte, în România, între 2019 și 2022, companiile deținute de către fondurile de private equity au creat 18.000 de noi locuri de muncă. Spre exemplu, fondurile de growth equity, care au ca strategie de investiții scalarea unui model de business care funcționează, sunt un angajator semnificativ în economie. Spre exemplu, fiecare nouă clinică Centrokinetic – clinică de recuperare medicală în care Agista a investit – înseamnă între 30 și 40 de noi locuri de muncă.

• Evaluările private equity sunt mai puțin credibile.

Procesul de evaluare este mai puțin transparent decât cel de pe bursă pentru că evaluarea nu se bazează pe cerere și oferta, ci pe mai multe metode folosite de un evaluator extern, certificat, și auditate de către auditorul fondului. Deși pot fi situații în care prețul obținut la exit diferă seminificativ de prețul stabilit prin evaluare, standardele de auditare și raportare pentru fondurile de private equity s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani.

Economica: În general, când se aduc în discuție investițiile în fonduri de private equity, se fac comparații cu investițiile la bursă. Există, evident, și alte tipuri de investiții. Care sunt asemănările și deosebirile dintre tipurile de investiții?

Dragoș Dărăbuț: Private Equity este clasa de active care vine cu cel mai mare randament pentru investitori, dar necesită și mai multă răbdare din partea acestora. Depozitele bancare, titlurile de stat, obligațiunile și acțiunile pot, de regulă, să fie vândute relativ repede, dar vin și cu randamente mai scăzute. Investitorul în private equity este recompensat și pentru răbdare, de regulă, minim 5 ani pentru fiecare investiție. Răbdarea înseamnă randamente cu aproximativ 20% mai mari decât cele generate, în aceleași perioade, de către indicii bursieri. De exemplu, indicatorul PME (Public Market Equivalent), arată că în 18 din ultimii 23 de ani, fondurile de private equity au depășit indicele bursier S&P500.

Economica: Sunt numeroase studii care arată că randamentele fondurilor de private equity sunt mai mari decât randamentele obținute de investitori pe bursă. Ce relevă cele mai recente date despre acest subiect?

Dragoș Dărăbuț: Indicatorul care compară cel mai bine performanța fondurilor de private equity cu performanța indicilor bursieri se numește PME (Public Market Equivalent). Potrivit bazei de date Pitchbook, în ultimii zece ani, PME-ul a fost de 1.25, ceea ce înseamnă că fondurile de private equity lansate în 2014 au obținut o performanță cu 25% mai bună decât indicele S&P500. Dacă extindem analiză pe termen lung, între 1999 și 2022, observăm că fondurile de private equity au depășit performanța indicilor bursieri în 18 din cei 23 de ani analizați, cu un avantaj mediu de aproximativ 20%.

Economica: Dacă nuanțăm puțin informația că fondurile aduc randamente mai mari decât bursă, ce altceva credeți că ar trebui să știe un investitor pentru a putea lua o decizie asumată? Cum ați completa fraza: “Randamentele fondurilor de private equity sunt mai mari ca randamentele de pe bursa, dar…”.?

Dragoș Dărăbuț: …Necesită mai multă răbdare.

Dacă la bursă îți poți vinde deținerea când vrei tu, în private equity vei avea acces la lichiditate doar în momentul în care fondul face exit-uri, de regulă la 5 ani după fiecare investiție în parte.

Îmi amintesc aici o paralelă făcută de celebrul investitor Peter Lynch, care a condus fondul Magellan din cadrul Fidely Investments, vreme de 13 ani, cu randamente anuale de 30%. El spunea că, deși fondul a avut randamente spectaculoase, majoritatea investitorilor din fond nu au obținut aceleași randamente, pentru că au vândut în momentele de panică și au revenit la cumpărare când prețurile erau deja prea sus. Precizez că investitorii în fonduri mutuale, cum era și fondul Magellan, puteau vinde și cumpără unități de fond zilnic. Deci, spre deosebire de fondurile mutuale, care investesc în instrumente financiare listate, și care oferă lichiditate zilnică investitorilor, fondurile de private equity cer investitorilor mai multă răbdare și caută să oferă la schimb randamente mai mari.

Economica: La modul general, de ce sunt randamentele fondurilor de private equity mai mari decât randamentele de pe bursă?

Dragoș Dărăbuț: Fondurile de private equity generează randamente mai mari din mai multe motive. Sunt mai rare poveștile de creștere exponențială, pe perioade îndelungate de timp, de exemplu, pe 5 ani, la bursă – Banca Transilvania ar fi un exemplu bun – și destul de dese poveștile de succes ale companiilor private – Profi, Medlife, World Class, Regina Maria ar fi doar câteva exemple de companii care au crescut de 5-10 ori în ultimii 10 ani. Bursa este foarte potrivită pentru companiile care au ajuns deja la maturitate sau sunt aproape să ajungă, pe când companiile private strălucesc mai bine dacă rămân private, în perioada de creștere accelerată.

Diversificare vs concentrare. De regulă, indicii bursieri sunt alcătuiți din companii care au ajuns la maturitate și cuprind minim 20-30 astfel de entități. În SUA, numărul lor este și mai mare. S&P500 are 500 companii în compoziție. În schimb, un portofoliu de private equity conține 6-8 companii – deci un portofoliu mai concentrat – aflate într-un stadiu mai incipient al ciclului de business, deci care au un potențial mai mare de creștere.

Impulsul pentru performanță. Managerii acestor fonduri au un orizont limitat de timp, de regulă 5 ani, pentru a crea valoare, ceea ce îi determina să implementeze rapid schimbări strategice.

Implicarea activă. Fondurile lucrează îndeaproape cu echipele de management pentru a optimiza operațiunile, a reduce costurile și a identifica noi oportunități de piață.

Alinierea intereselor. Managerii fondurilor sunt motivați să livreze performanță, deoarece remunerația lor este strâns legată de succesul investițiilor.

Economica: Despre ce randamente medii vorbim în cazul investițiilor în fonduri de private equity?

Dragoș Dărăbuț: Vorbim despre randamente medii high double digits pe perioade de câte cinci an.

Economica: Cum ajung fondurile să livreze astfel de randamente investitorilor?

Dragoș Dărăbuț: Principalele zone care fac diferența sunt: selecția investițiilor și execuția post-tranzacție.

Legat de selecția companiilor din portofoliu, pot spune că fondurile aleg companii cu potențial ridicat de creștere, fie organic (creșterea operațiunilor și veniturilor actuale), fie prin achiziții strategice (M&A). În timp ce bursele includ companii mature, fondurile de private equity preferă să investească în firme aflate în etape mai incipiente, care au un potențial mai mare de creștere.

Cât despre execuția și administrarea investițiilor, după achiziție, fondurile lucrează îndeaproape cu echipele de management pentru a implementa strategii care să optimizeze operațiunile, să crească eficientă și să impulsioneze vânzările. Spre exemplu, dacă o companie are nevoie de schimbări în echipa de conducere, fondul poate acționa rapid pentru a face aceste modificări.

Economica: De la ce sumă minimă este indicat să pornești într-o astfel de investiție?

Dragoș Dărăbuț: De regulă, suma de la care se pornește este de minim 1 milion de euro.

Economica: Care sunt riscurile investițiilor într-un fond de private equity?

Dragoș Dărăbuț: Investițiile în private equity nu sunt lipsite de riscuri, iar randamentele nu sunt garantate.  Iată cele mai importante riscuri:

Lipsa de lichiditate. Nu poți retrage banii investiți când vrei; accesul la lichiditate depinde de exiturile făcute de fond.

Risc de execuție. O investiție poate eșua dacă echipa de management a companiei nu performează conform planului.

Supra-îndatorarea. Companiile cu datorii mari pot deveni vulnerabile în perioade de criză economică.

Economica: Care este totuși probabilitatea de a pierde bani investind într-un astfel de fond?

Dragoș Dărăbuț: Conform curbei lui Gauss, majoritatea fondurilor generează randamentele așteptate de investitori, unele supra-performează, dar există o mică parte – probabil 5-10% – care generează randamente slabe. De regulă, acestea din urmă nu rezistă în piață mai mult de un ciclu investițional.

Economica: Care sunt costurile asociate unei investiții într-un fond de private equity,  altele decât investiția însăși?

Dragoș Dărăbuț: Care sunt costurile asociate unei investiții într-un fond de private equity,  altele decât investiția însăși?

Există un comision de administrare care ajunge, de obicei, între 1-2% anual din capitalul angajat. Acest comision acoperă cheltuielile operaționale ale fondului. De asemenea, comisionul de succes (carry) este, de regulă, de 20% din câștigurile obținute peste un anumit prag minim de randament (hurdle rate). În plus, pot apărea costuri adiționale ce pot include taxe legale, cheltuieli pentru analiză (due diligence) și alte costuri administrative.

Economica: Care ar fi parcursul pe care ar trebui să îl urmeze un investitor interesat de astfel de investiții?

Dragoș Dărăbuț: Investițiile în private equity nu sunt pentru oricine, pentru că suma minimă necesară pentru a investiți într-un fond pornește de la 1 milion de euro. De asemenea, este indicat ca investiția într-un fond de private equity să nu reprezinte mai mult de 20% din întreg portofoliul investițional.

Indiferent de alocarea pe care fiecare investitor și-o face în funcție de personalitate, vârstă, orizont și obiective, pentru alegerea unui fond investitorii au de parcurs mai multe etape.

1. Analiză istoricului fondului, a strategiei investiționale și a echipei de management.
2. Setarea corectă a așteptărilor cu privire la randamentul pe care fondul l-ar putea livra.
3. Înțelegerea condițiilor contractuale, a momentelor în care investitorii trebuie să aducă banii în fond, a comisioanelor percepute.

Economica: Cum poți face o analiză  pentru a putea decide în cunoștință de cauza dacă este oportun să investești într-un fond sau nu?

Dragoș Dărăbuț: Pentru a evalua corect un fond de private equity, ar trebui luați în considerare următorii factori:

• Track record: Cum s-au descurcat fondurile gestionate anterior de echipa? Un istoric solid este un indicator bun, dar nu garantează succesul viitor.
• Echipa de management: Experiența și reputația echipei sunt esențiale. O echipă bună poate identifica oportunități profitabile și implementa schimbări strategice.
• Strategia fondului: În ce tipuri de companii investește? Este strategia potrivită condițiilor de piață actuale?
• Transparență: Fondurile serioase oferă raportări clare și informații detaliate despre investițîi și performanță.

Economica: Care sunt factorii care influențează randamentul pe care un investitor îl poate obține plasându-și banii într-un astfel de fond?

Dragoș Dărăbuț:

Timing-ul. Investițiile făcute în momente oportune, cum ar fi după o recesiune, pot genera randamente mai mari. Spre exemplu, fondurile lansate în 2009-2010 au beneficiat de recuperarea economică ulterioară.

Exit-uri la timp. Fondurile care vând companiile din portofoliu în perioade de creștere economică au șanse mai mari de succes. Amânarea unui exit poate reduce randamentele.

Investiții câștigătoare: De regulă, fondurile vizează triplarea investiției inițiale într-o perioada de cinci ani. Dar dintr-un portofoliu de 6-8 investițîi, se întâmplă rar că toate să aibă această performanță minimă. Însă o dată la câțiva ani, apare o oportunitate mare, care contribuie semnificativ la performanță fondului. Un exemplu este cazul Profi: în 2010, rețeaua a fost cumpărată de către fondul Enterprise Investors pentru 66 milioane euro, iar în 2016 a fost vândută pentru 533 milioane euro, după o creștere accelerată.

Economica: Care credeți că ar trebui să fie comportamentul unui investitor în relația cu fondul/managementul fondului în care a investit, pentru ca ambele părți să aibă de câștigat.

Dragoș Dărăbuț: Fondurile de private equity construiesc o relație foarte personală cu investitorii lor. Comunicarea dintre cele două părți se face atât formal, pe baza raportărilor trimestriale și a întâlnirilor organizate de fonduri, cât și pe baza întâlnirilor ad-hoc solicitate de investitori. Consider că setarea așteptărilor investitorilor este estențială pentru o colaborare bună între cele două părți. Și aici mă refer îndeosebi la randamentele așteptate și la probabilitatea de îndeplinire a acestora. Ține de managerul de fond să comunice transparent și echilibrat către investitori. Firește, investitorii au tot dreptul să solicite informații suplimentare, dacă lucrurile nu sunt clare.

Economica: Având în vedere modelul de business, care este impactul fondurilor de private equity în societate?

Fondurile de private equity contribuie la crearea de noi locuri de muncă, investiții în retehnologizare și fiscalizarea businessurilor.

Între 2019 și 2022, companiile din România susținute de fonduri de private equity au creat peste 18.000 de noi locuri de muncă, potrivit unui studiu realizat de Deloitte. Colegii noștri de la ROCA Industry au cumpărat și ulterior au făcut investiții în retehnologizare în fabrici din Reghin, Hârșova, Botoșani, Râmnicu Vâlcea, Bistrița, Piatră Neamț, Târgu Lăpuș.

Un alt avantaj este fiscalizarea. Atât companiile în care fondurile investesc inițial, cât și achizițiile ulterioare pe care acestea le fac (add-ons) sunt obligate să treacă pe curat orice cheltuială și să încadreze corect angajații.