Drumul către Europa: de unde vin refugiaţii africani?

Peste 800.000 de persoane au ajuns în Europa de la începutul acestui an, prin traversarea Mării Mediterane, arată Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Dintre acestea, 3.400 şi-au pierdut din nefericire viaţa în timpul călătoriei sau au dispărut. Deşi printre victime sunt mulţi sirieni şi irakieni, majoritatea acestor oameni vine din Africa. Mai jos, cele mai importante ţări de origine din care provin refugiaţii africani.

1. Eritreea

După obţinerea independenţei, acum 22 de ani, Eritreea este condusă de preşedintele Isayas Afewerki. Acesta este, simultan, şeful guvernului, comandantul suprem al forţelor armate, preşedintele parlamentului şi şef al singurul partid acceptat. Politica lui Afewerki este una de izolare, motiv pentru care Eritreea a fost nu de puţine ori descrisă în Europa drept „Coreea de Nord a Africii”.

Drepturile omului sunt călcate în picioare, iar economia este o ruină. Arestările arbitrare, torturările, sărăcia şi lipsa de perspectivă îi determină pe foarte mulţi oameni să fugă din ţară încotro văd cu ochii. Numai în Italia, în prima jumătate a anului 2015, au ajuns peste 18.000 de persoane din Eritreea. Din mica ţară de la Marea Roşie vine aşadar cel mai mare grup de refugiaţi, raportat la celelalte ţări africane. Conform Agenţiei pentru Refugiaţi a ONU, anul trecut numărul refugiaţilor din Eritreea a fost de 357.000 – peste 5 la sută din totalul populaţiei.

În multe cazuri, refugiaţii sunt persoane tinere care încearcă să scape de înrolarea forţată în armată. Oficial, în Eritreea stagiul militar durează 18 luni. În realitate, acest termen se poate prelungi pe o durată nedeterminată. Înrolaţi sunt deseori inclusiv copii de 14 ani.

Refugiaţii din Eritreea sunt în număr mare recunoscuţi ca atare în Germania. Cu toate acestea, regimul represiv solicită o aşa-numită „taxă pentru diaspora” celor care apelează la serviciile consulare ale ambasadei din Germania. În plus, traducătorii îi şicanează deseori pe conaţionalii lor care încearcă să depună actele pentru obţinerea de azil, se plâng activiştii unor organizaţii.

2. Somalia

În manualele de politică internațională, Somalia poate fi dată exemplu de „stat eșuat”. De peste 20 de ani, această ţară africană nu are un guvern central funcțional. Războiul civil, foametea și lipsa de perspectivă i-au determinat pe nenumăraţi somalezi să fugă. Conform unei estimări a Organizației Națiunilor Unite din 2009, 14 la sută din poporul somalez trăia în afara graniţelor ţării – mai mult de un milion de oameni, tendinţa fiind ascendentă.

Şi în acest moment, în multe părți din Somalia au loc conflicte sângeroase. Mai presus de toate, miliția islamistă Al-Shabaab terorizează în mod repetat populația. Gruparea a fost în ultima vreme activă inclusiv în țara vecină, Kenya, unde s-a aflat la originea mai multor atentate.

În ciuda unor succese militare ale forțelor Uniunii Africane și ale soldaţilor somalezi, miliţiile Al-Shabaab continuă să deţină controlul asupra unor ample regiuni din Somalia. Recrutările forţate și încălcările flagrante ale drepturilor omului de către islamiști reprezintă, potrivit ONU, cele mai frecvente motive din cauza cărora somalezii încearcă să fugă din ţară. Aproape 7.000 de refugiați somalezi au traversat Marea Mediterană doar în prima jumătate a anului 2015.

3. Nigeria

Atacurile continue ale miliției islamiste Boko Haram împotriva populației civile din nordul Nigeriei au provocat o catastrofă umanitară. Astfel, cea mai populată țară din Africa este acum una dintre principalele țări de origine ale refugiaților. Conform ONU, aproape 8.000 de nigerieni au ajuns în taberele de refugiați din Italia între lunile ianuarie şi iunie anul acesta – de două ori mai mulţi decât în aceeași perioadă a anului trecut.

La toate acestea se adaugă şi situaţia instabilă din Libia, care a condus şi ea la creșterea rapidă a numărului de refugiați.
Muncitorii migranți din vestul şi centrul Africii reprezintă de mult timp o minoritate semnificativă în Libia, mare parte dintre ei fiind nigerieni. După prăbușirea ordinii sociale în multe părți din Libia, mulţi oameni au fost victime ale unor atacuri rasiste şi au suferiţi persecuții. Astfel, evadarea în Europa este considerată de foarte mulţi dintre ei singura cale de a scăpa de calvar. De asemenea, creșterea recentă a numărului de refugiați din alte țări relativ stabile, de pildă Ghana și Coasta de Fildeș, are în mare măsură legătură cu problemele muncitorilor imigranți din Libia.

4. Gambia

Cu doar 1,8 milioane de locuitori, Gambia este una dintre cele mai mici țări din Africa. Cu toate acestea, autoritățile italiene au numărat, în prima jumătate a anului 2015, 4.000 de nou-veniți din această ţară. Motivul este similar cu cel al oamenilor din Eritreea. Yaya Jammeh, preşedinte de mai mult de douăzeci de ani, este un despot.

Potrivit unui raport al ONU din 2014, tortura este un mijloc comun de aplicare a legii în Gambia. Mai mult de jumătate din populaţia ţării trăiește sub limita sărăciei, iar aproximativ 60 la sută dintre locuitori sunt analfabeţi. Singurul produs de export sunt alunele. Economia se susţine în bună măsură din banii trimişi acasă de diaspora.

5. Sudan

Guvernul Sudanului duce de ani de zile, în mai multe părți ale ţării, lupte împotriva diferitelor grupuri rebele. Un astfel de conflict a izbucnit în regiunea Darfur în 2003, iar violenţele au ucis până acum 300.000 de oameni. Abia în 2011, odată cu obţinerea independenței Sudanului de Sud, s-a pus capăt zecilor de ani de război civil. Atacurile asupra populației civile și persecutarea minorităților etnice determină mulţi oameni să părăsească ţara.

Între ianuarie şi iunie 2015, peste 3.500 de sudanezi au ajuns în Italia, de aproximativ 7 ori mai mulţi decât acum un an. Şi această tendinţă este cauzată de situaţia dezolantă în care se găseşte Libia, ţară în care, de-a lungul vremii, mulţi sudanezi găsiseră un refugiu sigur.

6. Senegal

Senegal este considerată o ţară model: preşedintele ei este ales în mod democratic, statul funcţionează, oamenii nu suferă de foame. Cu toate acestea, autorităţile italiene au înregistrat în prima jumătate a anului 2015 peste 2000 de refugiaţi senegalezi.

Potrivit ONU, mai ales bărbaţii tineri din mediul rural, care nu au oportunităţi de câştig, caută să ajungă în ţările bogate din Europa. Aceştia caută, spun specialiştii, un loc de muncă, astfel încât să îşi poată întreţine familia. În plus, lipsa de informaţii sau informaţiile false despre viaţa în Europa încurajează acest proces migrator.