Cum devine România un nod important de producţie şi transport de gaze pentru Vest. HARTA drumului gazelor către Europa

Societatea Naţională de Transport al Gazelor Transgaz va cheltui circa 900 de milioane de euro, până în 2023, pentru construcţia de gazoducte care să lege România de Vest. Scopul principal al acestora este de a transporta gazul din viitoarea exploatare a Mării Negre a ExxonMobil şi Petrom către Ungaria, apoi, mai departe, către Vestul Europei. Ca scop secundar, Transgaz urmăreşte să lege sistemele de transport gaze dintre Bulgaria şi Ungaria, pe teritoriul României, urmărind inclusiv să asigure o cale alternativă pentru eventualele importuri ale României.

Odată finalizate investiţiile, România va putea livra către ţările UE, în 2020, o cantitate estimată de gaze de circa 5,5 miliarde de metri cubi anual, jumătate din producţia internă din prezent.

Principalul gazoduct ce stă în centrul acestei strategii este Tuzla – Podişor, care pleacă de la ţărmul Mării Negre şi ajunge până în judeţul Giurgiu. De acolo, gazele din Marea Neagră intră în sistemul deja existent, care le transportă către Haţeg, apoi la graniţa cu Ungaria – Csanadpalota, sau către Bulgaria, la Ruse, pe gazoductul ce va fi terminat la anul, Giurgiu -Ruse.

Aducerea gazelor din largul Mării Negre la ţărm cade în sarcina Exxon – Petrom. Consorţiul are deja în lucru studiul de fezabilitate al proiectului.

„Studiile şi evaluările realizate până în prezent au evidenţiat zăcăminte de gaze naturale semnificative în Marea Neagră. În aceste condiţii, dezvoltarea unei reţele de transport gaze naturale de la ţărmul Mării Negre până la graniţa cu Ungaria devine o prioritate majoră pentru Transgaz… Este un proiect nou care vizează conducte de transport de la ţărmul Mării Negre până la nodul tehnologic Podişor (judeţul Giurgiu), care să facă legătura între gazele offshore şi coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria”, se arată în prezentarea oficială a acestui proiect de gazoduct.

Tuzla – Podişor a trecut de etapa studiului de fezabilitate şi va intra, în două luni, în etapa obţinerii autorizaţiilor de construcţie şi luarea propriu-zisă a deciziei de investire. Construcţia propriu-zisă va dura peste doi ani, gazoductul urmând să fie gata la începutul lui 2019 şi în exploatare la jumătatea aceluiaşi an, adică atunci când Exxon – Petrom estimează că va începe exploatarea comercială a gazelor din Marea Neagră.

Costurile proiectului sunt de 262 de milioane de euro, la care se adaugă alte 7 milioane de euro pentru extensia Giurgiu-Ruse.

Estimările Exxon – Petrom pentru Marea Neagră arată rezerve exploatabile de gaze între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi.

Al doilea mare proiect este Dezvoltarea Sistemului Naţional de Transport pe coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria. Cu termen de finalizare 2019, acesta presupune conectarea Nodului Tehnologic Podişor cu SMG Horia. Astfel, România va putea asigura tranzitul gazelor din sudul Europei către Vest, beneficiile constând în încasarea de către Transgaz a taxelor de tranzit, dar şi în asigurarea unei surse alternative de import gaze, deşi gazele ce vin prin Bulgaria sunt tot de provenienţă rusească, însă nu cu preţ stabilit pentru România de intermediari locali precum WIEE şi Conef.

Aici sunt incluse şi lucrările de extindere a capacităţii Arad – Szeged, pentru ca 4 miliarde de metri cubi de gaze să poată trece anual prin acest gazoduct către Ungaria şi, eventual, înapoi.

Acest proiect costă circa 560 de milioane de euro, din care preţul conductelor este de 414 milioane de euro iar staţiile de comprimare sunt 146 de milioane de euro. Având în vedere importanţa europeană, Transgaz este eligibilă în a obţine fonduri nerambursabile de la UE. Proiectul a fost depus, acum se aşteaptă răspunsul Bruxelles-ului.

România, în acest moment, este aproape independentă energetic, în ceea ce priveşte gazul natural. Odată cu închiderea marilor fabrici energofage din industria chimică, importurile se apropie de 0. În perspectiva 2019, atunci când începe exploatarea comercială în Marea Neagră, România va fi net exportatoare de gaze. Nu trebuie să ne facem iluzii însă că preţul gazelor va scădea din acest motiv, pentru că tot piaţa va dicta cât vor costa ele.

Potrivit estimărilor CE, producţia de gaze a României va fi relativ constantă până în 2019, circa 10 miliarde de metri cubi anual, urmând apoi să crească specatculos, în doar patru ani, până la 19 miliarde de metri cubi anual, adică o dublare. Consumul de gaze va rămâne însă constant, între 12 şi 13 miliarde de metri cubi anual.