Drumul spre epuizare e pavat cu bune intenţii: când să te fereşti de o mărire salarială – analiză

În teorie, măririle de salariu marchează vârfurile de performanţă ale angajaţilor, ar trebui să-i motiveze să muncească mai eficient, nu neapărat mai mult.
În practică, măririle salariale pot legitima o formă de abuz, asumată de angajat, din disperare sau inconştienţă, prin care angajatorul îşi permite să-l exploateze, invocând banii pe care i-a oferit în plus la salariu sau pe care doar i-a promis.

„Există companii care pur şi simplu profită până „la sânge” de actuala criză de joburi bune pe piaţă, de oportunităţi, şi atunci nu se focalizează decât pe eficientizarea personalului lor existent, la maximum, ignorând însă orice aspect uman, până la urmă, cum ar fi gradul lor de epuizare psihică sau chiar şi fizică, după caz”, a spus pentru ECONOMICA.NET headhunterul Irina Vasile, country manager al firmei de executive search Antal International, unul dintre jucătorii mari din piaţă.

Două căi, aceeaşi destinaţie

Angajatorul are două opţiuni de abordare a propunerii majorării salariale în schimbul unui volum dublu sau triplu de muncă. Îi poate spune onest şi explicit angajatului că majorarea înseamnă următoarele atribuţii, responsabilităţi în plus, program de muncă prelungit, etc. A doua abordare – angajatorul îi poate propune angajatului o creştere salarială cosmetizând cât mai mult aşteptările suplimentare pe care le are de la el, fără să spună o vorbă despre ore suplimentare, darămite muncă epuizantă.

Cazul fericit în care angajatorul te ofertează explicit: „Îţi majorez salariul, dar trebuie să munceşti dublu sau triplu”.

Măririle salariale condiţionate explicit de muncă până la epuizare sunt acceptate de aproximativ 20-30% dintre candidaţii plasaţi de firma de executive search Antal International.
„Există un procent pe care l-aş estima la maximum 20-30% din totalul candidaţilor noştri care sunt motivaţi de creşteri salariale combinate cu o ofertă sinceră (n.red. explicită), anticipată, de muncă foarte grea, dublă, triplă etc, faţă de ce făceau ei până în prezent”, ne-a explicat Irina Vasile.

E vorba despre siuaţiile în care oamenii sunt ofertaţi explicit, „anume când li se spune sincer şi dinainte subiecţilor cum că li se va mări salariul dar (atenţie la acest dar) nu degeaba, ci se aşteaptă x şi y în plus de la ei…. deci, dacă li s-a spus sincer dinainte (la ce să se aştepte în schimbul banilor în plus la salariu)”, a adăugat Irina Vasile.

Cazul în care mai mulţi bani la salariu prevestesc un volum mai mare de muncă

Însă există şi o mare, largă categorie de persoane care sunt în mod deliberat „amăgite” la angajare sau în momentul promovării pe un post, când cel mai adesea li se împachetează o poveste cât mai atractivă despre avantajele jobului cu pricina, subliniindu-se avantajul enorm al banilor în plus, dar „omiţându-se” cu desăvârşire sau voalat, eventual, şi consecinţele acestui pas, şi anume că programul de lucru va fi şi duminica, şi zilnic până seara târziu sau prin formularea tardivă a unor aşteptări, obiective care trebuie realizate, total nerealiste”, a spus Irina Vasile pentru ECONOMICA.NET.

Cine acceptă o creştere salarială în schimbul unui volum mai mare de muncă

Irina Vasile ne-a descris profilurile acestora şi ne-a explicat ce îi motivează să accepte să muncească până la epuizare pentru mai mulţi bani.

1. „Angajaţii fără job. Cei care au fost puşi brusc pe liber şi nu îşi pot permite un asemenea lux de a sta să caute sau să aştepte un job similar cu ce au avut ei, cu un nivel salarial similar etc. Aceştia, zicem noi, sunt primii care ar zice „DA” şi la un job mult mai încărcat, şi mai ales mai bine plătit”, ne-a explicat Irina Vasile.

2. Angajaţii care vor să-şi facă o locuinţă proprie, să obţină un împrumut (sau care sunt deja împrumutaţi zdravăn, întreţinători de familie, etc.) acceptă un volum mare de muncă pentru mai mulţi bani, a continuat Irina Vasile.

3. Angajaţii care vor promovare şi ascensiune, recunoaştere, de tipul „no matter how” sunt şi ei vizaţi de majorări salariale în schimbul muncii până la epuizare, a spus Irina Vasile pentru ECONOMICA.NET.

4. Persoanele care se mută în alte oraşe sau ţări, uneori şi din motive personale (să fie cu prietenul, soţia etc) şi care acceptă să muncească mai mult, mai ales dacă au şi şansa să câştige mai mult. Relocarea în sine presupune o recompensare mai mare a acelui om (pentru că, desigur, e un efort să îţi schimbi locuinţa, oraşul, ţara, prietenii etc.), ne-a spus Irina Vasile.

5. „Inadaptaţii, veşnic nemulţumiţi „orice ar fi”, de fapt. Aceştia sunt atât de nerealişti încât se aruncă la orice fel de provocări, fiind atât de siguri de ei, de obicei, că le pot duce”, a conchis Irina Vasile.

Toate aceste motive se regăsesc adesea în configuraţii diferite la angajaţii care acceptă această practică.

De obicei, angajaţii vor dublarea venitului în schimbul muncii până la epuizare, dar, în realitate, primesc un miraj.

„Dacă vorbim de la ce prag în sus al unei creşteri salariale acceptă angajaţii să muncească până la epuizare, nu aş putea da un prag unanim pentru toată lumea, dar pot spune că, dacă în prezent un om din categoriile de mai sus câştigă în prezent să zicem un X pe lună, dacă i se propune un job mult mai solicitant, va pretinde o creştere a venitului cu minimum X + 50%, dar cel mai adesea o dublare a venitului. Însă, aşa cum ştim, în piaţa muncii nu se practică dublări de venit, de obicei”, a spus Irina Vasile pentru ECONOMICA.NET.

Dovedeşte că faci faţă şi vei fi recompensat – mirajul care seduce angajaţii aflaţi la început de drum.

„Mai ales la începuturi, când omul tocmai a acceptat o nouă provocare, i se propune în felul următor: „poţi să câştigi şi dublu, şi triplu, dar întâi…să dovedeşti că poţi„. Desigur că este o sintagmă corectă din punctul de vedere al angajatorului, dar din punctul de vedere al angajatului poate fi sinucigaşă, întrucât până ajunge să dovedească acel lucru, cum că poate, angajatorul uită să îi mai dubleze sau tripleze leafa, sau dacă o face prin bonusuri şi alte tipuri de recompense, punctuale, acelea se pierd odată ce vine o perioadă mai „rece” în firmă. Omul nu e totuşi o maşinărie, până şi aceea se mai defectează, mai oboseşte”, ne explică Irina Vasile.

Cel mai adesea ne confruntăm cu multiplicarea volumului de muncă, însă care nu se oglindeşte şi în multiplicarea venitului din acel moment înainte, al respectivei persoane ofertate, care duce la demotivare, la pierdere de imagine pentru angajatorii respectivi, la costuri care pot fi şi duble cu angajările unor înlocuitori pentru cei plecaţi intempestiv, a mai spus headhunterul Irina Vasile în interviul acordat pentru Economica.net.

Ai acceptat o creştere salarială în schimbul unui volum uriaş de muncă. Eşti conştient de consecinţele acestei decizii?

„Acei oameni care acceptă să muncească până la epuizare – desigur că cel mai adesea îşi ratează viaţa personală, din păcate. Sau dacă nu o ratează, o afectează în aşa fel încât vor culege roadele mai târziu, având copii cu parinţi de tipul „elicopter” care o iau repede razna, sau probleme de sănătate, de cuplu, sau o oboseală cronică şi acel fenomen de „burnout”, când un om valoros e terminat înainte de vreme”, ne-a spus Irina Vasile.

Întrebările la care trebuie să-ţi răspunzi înainte să accepţi mai mulţi bani în schimbul unui volum mai mare de muncă

Dacă un candidat vine şi îmi spune că i s-a propus să muncească 12-14 ore pe zi, în loc de 8-9, cu o creştere de salariu corespunzătoare, o să-l sfătuiesc să-şi răspundă la următoarele întrebări, ne-a spus headhunterul Irina Vasile:

Pentru cât timp? Ce se va întâmpla cand nu o să mai poţi? Dacă e pe o perioada limitată, previzibilă, este de înţeles, dar dacă vei rămâne aşa? Dacă acesta e noul stil de muncă? Eşti gata să munceşti aşa ani şi ani? Este greu să dai înapoi într-o firmă în care erai superman şi deodată zici gata, am obosit. De obicei, nu există way back. Decât way out„, a spus Irina Vasile pentru ECONOMICA.NET.

Cum sunt percepuţi angajatorii care recurg la această practică

Cel mai adesea cei ce pleacă epuizaţi, rupţi, duc în piaţă aceste zvonuri cum că în firma aceea oamenii sunt trataţi inuman, ne spune Irina Vasile.

„Angajatorii să nu uite că înlocuirea unui om care munceşte cât pentru doi o să îi coste dublu, chiar triplu, şi că tot ce aparent au economisit în acest fel se va pierde ulterior, pe lângă o pierdere inevitabilă de imagine”, conchide headhunterul Irina Vasile.

Firma de executive search Antal International nu recrutează pentru angajatori a căror solicitare explicită vizează oameni dispuşi să muncească până la epuizare pentru mai mulţi bani, ne-a asigurat Irina Vasile.