Parlamentul European a elaborat propunerea de rezoluție referitoare la diferențele de calitate ce caracterizează unele produse de pe piața unică, document care va sta la baza viitoarei legislații referitoare la acest aspect. Potrivit documentului, Parlamentul solicită să fie create de urgență capacități și mecanisme la nivelul UE, cât mai puțin birocratice, care să monitorizeze consecvența compoziției și a proporțiilor ingredientelor utilizate în produsele alimentare de aceeași marcă și cu același ambalaj. De asemenea, această entitate, care poate face parte dintr-o structură deja existentă, ca de exemplu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, va avea rolul de a evalua analizele de laborator comparate în vederea identificării acestor practici comerciale neloiale în comercializarea produselor alimentare.
Parlamentul propune ca suspiciunile de diferențe de calitate să fie soluționate în urma unor controale în fabricile producătorilor implicați, dar și pe fluxul de producție, astfel că încurajează Comisia să înființeze o direcție specializată în cadrul agenției competente a UE care să se ocupe de aceste aspecte.
Totodată, Parlamentul solicită autorităților naționale să determine, de la caz la caz, dacă practicile suspectate de discriminare sunt efectiv ilegale, în temeiul dispozițiilor din Directiva privind practicile comerciale neloiale, coroborate cu cerințele referitoare la informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
De asemenea, invită Comisia să extindă mandatul acordat Centrului Comun de Cercetare, astfel încât acesta să elaboreze o metodologie armonizată la nivel european pentru compararea caracteristicilor produselor nealimentare, precum și orientări pentru îmbunătățirea transparenței produselor, în termen de un an, și să evalueze rezultatele analizelor.
Acestea în contextul în care, potrivit documentului citat „autoritățile competente au fost în măsură să soluționeze efectiv cazuri specifice de diferențe de calitate numai la nivel național sau să asigure aplicarea legislației în vigoare, sau au încercat să facă acest lucru numai într-o măsură foarte redusă, parțial din cauza lipsei unei dispoziții juridice explicite în acest sens la nivelul Uniunii”.
„Statele membre sunt responsabile pentru aplicarea Directivei privind Practicile Comerciale Neloiale și că ar trebui să-și îndeplinească această responsabilitate pentru ca consumatorii să nu fie induși în eroare de practici comerciale neloiale. Ele trebuie să garanteze că autoritățile naționale competente dispun de capacități tehnice, financiare și umane adecvate pentru a asigura o aplicare efectivă”, se mai arată în document.
De altfel, europarlamentarii sugerează statelor membre să pună la dispoziția consumatorilor un spațiu pentru depunerea reclamațiilor și examinarea acestora și să informeze consumatorii, într-o măsură cât mai mare, cu privire la drepturile și opțiunile lor în ceea ce privește aplicarea legislației în vigoare și obligațiile vânzătorilor de a-i informa cu privire la compoziția și, dacă este cazul, originea produselor.
„Problema diferențelor de calitate este direct legată de esența funcționării pieței unice și de încrederea consumatorilor, ambele aspecte fiind puse în pericol, impunând așadar, printre altele, o soluție la nivelul Uniunii sub forma unor măsuri cu aplicare directă. Având în vedere posibilitatea de acțiune la nivel național, măsurile de la nivelul Uniunii ar asigura integritatea pieței unice. Comisia trebuie să repertorieze standardele existente la nivel național pentru produsele alimentare și cele nealimentare și să le evalueze pertinența pentru cazurile de calitate diferențiată de pe piața unică”, se arată în proiectul de rezoluție.
Amintim că o serie de cercetări efectuate în mai multe state membre au dezvăluit că, deși denumirea mărcii, prezentarea ambalajului și imaginea comercială par la prima privire identice, unele produse de pe piața unică a UE au în mod clar o compoziție diferită, în funcție de țara în care au fost cumpărate.
Potrivit unui studiu juridic efectuat de experții de la facultatea de drept a Universității Palackého din Olomouc, problema diferențelor de calitate între produse în funcție de statul membru sau de regiunea sau localitatea în care sunt comercializate poate fi constatată în următoarele situații:
• fabricantul introduce pe piață produse cu aromă și compoziție diferite (adică ingredientul principal este diferit), care au însă un ambalaj cu aspect identic sau similar (diferențe imposibil de depistat pentru consumatori),
• fabricantul introduce pe piață produse de o calitate diferită, care au însă un ambalaj cu aspect identic sau similar (diferențe imposibil de depistat pentru consumatori),
• fabricantul introduce pe piață produse de o greutate diferită, care au însă un ambalaj cu aspect identic sau similar (diferențe imposibil de depistat pentru consumatori),
• atunci când introduce pe o anumită piață un produs nou, fabricantul folosește un produs cu ingrediente de o calitate mai bună (de exemplu, o cantitate mai mare de carne în produs, sau calitatea cărnii este mai bună) pentru a atrage atenția consumatorilor și a-i „învăța” să cumpere/să adopte produsul; însă după o perioadă de timp, are loc o „modificare a rețetei” fără nicio modificare evidentă a ambalajului produsului (cu excepția compoziției produsului, care este indicată cu litere mici pe partea din spate a etichetei).
Fabricantul desfășoară toate aceste activități fără a aduce la cunoștința consumatorului în mod clar, insistent, transparent și fără a-l induce în eroare faptul că produsul în cauză s-a transformat în alt produs, cu o compoziție, greutate, calitate sau alte caracteristici asociate diferite.
Astfel se creează o situație în care un consumator care se află pe teritoriul unei alte țări nu are certitudinea că un produs ale cărui caracteristici le cunoaște din țara sa de origine este identic cu produsul pe care îl cumpără în statul în care se află în momentul de față.