Dumitru: Data iniţială de adoptare a euro a fost ambiţioasă. Poate şi din această cauză populaţia s-a îndatorat în valută

„2019 nu a fost niciodată o ţintă asumată de cineva cu responsabilitate. Acum realizăm cu toţii că responsabilitatea a fost zero atunci când am anunţat ţinta. (…) Şi data iniţială a fost foarte ambiţioasă. Poate şi din cauza acelei date o parte din populaţie s-a îndatorat în valută, aşteptând să adoptăm rapid euro”, a declarat Dumitru.

El a precizat că România este obligată să intre în zona euro, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, însă, înainte de a anunţa o ţintă, trebuie să stabilească un calendar realist, cu un program serios din care să reiasă clar ‘ce avem de făcut, cine trebuie să facă şi când’, a spus Dumitru.

Mai mult, el s-a referit şi la diferenţele de dezvoltare dintre regiunile ţării, care, în loc să se micşoreze în timp, s-au accentuat. ‘Bucureştiul ar putea intra şi mâine în zona euro, are PIB per capita de 130%. Dar ce te faci cu nord-estul ţării, care are 25% din PIB per capita al UE? Avem ministere ale dezvoltării regionale, dar ce au făcut ele? Am cheltuit miliarde pe dezvoltarea regională, dar n-am văzut nimic de aceşti bani în recuperarea decalajelor. Lucrul acesta poate să fie un atac la siguranţa naţională’, a subliniat Dumitru.

La rândul său, economistul şef al Băncii Comerciale Române, Radu Crăciun, este de părere că România nu mai trebuie să meargă pe principiul avut în vedere la intrarea în NATO sau în UE când, deşi era nepregătită, a mizat pe faptul că restul se reglează din mers.

‘România nu a fost pregătită când a aderat la NATO şi la UE, a fost un risc asumat. Însă sunt specialişti care extrapolează acest principiu şi la intrarea în euro: hai să intrăm mai puţin pregătiţi şi apoi lucrurile se vor aranja de la sine. Eu cred că aici este un alt joc, este esenţial să fii pregătit, aşa cum arată experienţa altor ţări. Pentru politicieni, intrarea în zona euro este ca un ‘free lunch’. Zona euro creează nişte iluzii, că eşti la acelaşi nivel cu cei mari, cu Germania, şi că îţi poţi permite ce îşi permit ei’, a subliniat Crăciun.

El a remarcat faptul că în interiorul zonei euro este greu să mai obţii convergenţa, având în vedere că zona însăşi se află în plin proces de divergenţă, în special între flancul nordic şi cel sudic. ‘În cazul României, şocul ar fi cu atât mai mare din cauza diferenţei de productivitate şi de pregătire’, a mai spus Crăciun.

Potrivit acestuia, principala problemă a zonei euro, însăşi, este lipsa de convergenţă culturală.

Pe de altă parte, analistul economic Florin Cîţu susţine că nu este importantă convergenţa structurală, iar un plan şi un parcurs bun nu îşi au sensul, având în vedere că în zona către care ne îndreptăm, zona euro, structura este volatilă, iar fiecare societate are un anumit grad de toleranţă la reforme. În opinia sa, soluţia constă în creşterea gradului de libertate a pieţelor, pentru că pieţele libere sunt mai competitive şi oferă o alternativă mai bună decât pieţele reglementate.