După ce Parlamentul a luat aur la olimpiada populismului cu legea salarizării, acum își depășește propriul record cu măsura plafonării dobânzilor

Cel mai evident exemplu de populism este noua lege unitară a salarizării. Când a fost votată în Parlament, am spus pe blog că parlamentarii au atins o noua culme a populismului și că „Din păcate, urmările unor decizii neinspirate ale politicienilor vor fi suportate de către populație. Și mă tem că nota de plată nu va fi deloc mică.”

Astăzi toată lumea a văzut care au fost efectele acestei legi și ce s-a concretizat din promisiunile guvernanților că ea va face să curgă lapte și miere. Legea nu a putut fi pusă în vigoare în forma inițială pentru că nu existau în buget banii necesari pentru măririle de salarii brute promise. Măsura trecerii plății asigurărilor sociale de la angajat la angajator „a rezolvat” problema acoperirii cu fonduri a acestei legi, dar a determinat ca marile creșteri salariale promise să devină nesemnificative pentru cei norocoși și negative în celelalte cazuri. Asta provoacă populismul. Politicienii ar trebui să țină seama de faptul că nota de plată pentru promisiunile deșarte apar când ți-e lumea mai dragă. Plafonarea dobânzilor are potențialul să facă ravagii și mai mari.

Ce prevede acest proiect?

Zilele trecute, senatorii au aprobat în comisia de buget, economică și juridică o măsură prin care dobânda pentru creditele ipotecare nu poate să depășească de 2,5 ori dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României. Mai exact, dobânda maximă care poate fi percepută pentru creditele ipotecare ar ajunge la 5,4%, dacă luăm în calcul dobânda de referință de azi de 2,25%. Conform proiectului din Senat, dobânda maximă pentru creditele de consum nu poate depăși pragul de 18%, atât pentru bănci, cât și pentru IFN-uri. Conform Ziarului Financiar, în prezent, dobânda anuală efectivă la un credit de consum în lei ajunge la aproximativ 10%, în timp ce dobânda la un credit ipotecar în lei este în jur de 4-5%. În cazul IFN-urilor, dobânzile sunt mult mai mari pentru ca ele acordă credite consumatorilor mai riscanți, care nu au istoric de credit sau care au istoric prost de credit.

E de bine, veți spune! E o măsură pentru popor, mai ales pentru cei cu venituri mici care nu vor mai plăti și cu pielea de pe ei ratele la bănci. Însă, adevărul e că tocmai cei mai nevoiași vor fi loviți cel mai tare de această prevedere. În economie, că și la biliard, lovești o minge și alte trei-patru se pun în mișcare în toate direcțiile. Tocmai de aceea, la fel că la biliard, în economie trebuie să înțelegi ce minge lovești și din ce unghi, că să poți să prevezi toate efectele.

Ce efecte ar avea plafonarea dobânzilor?

Daca această propunere este votată în plen, cu siguranță plafonarea dobânzilor la bănci va afecta negativ consumatorii cu venituri mici și pe cei fără istorie de credit sau cu istorie de credit nefavorabilă. Și asupra băncilor și IFN-urilor va avea o serie de efecte negative, precum diminuarea profitului, lucru care ar putea genera concedieri sau chiar plecarea unor bănci si instituții financiare nebancare de pe piața din România.

Cum sunt afectați consumatorii de rând?

Plafonarea dobânzilor practicate de bănci nu e mult diferită de plafonarea prețului la ouă, sau la orice alt produs, pentru că, până la urmă, vorbim de plafonarea unui preț. Da, dobânda e prețul capitalului și ea variază în funcție de mai mulți factori: persoana care solicita credit a mai accesat în trecut și alte împrumuturi și a plătit la timp? Atunci prețul e mai mic, respectiv dobânda. Ai o perioadă de grație? Prețul crește. Solicitantul are o garanție de calitate? Prețul scade.

Plafonarea acestui preț fără a ține seamă de toți acești factori pare o idee a unor oameni care nu au auzit despre economia de piață. Pe scurt, inițiativa pare născută dintr-un populism ieftin care, ca și în cazul legii salarizării unitare, se va dovedi că va afecta populația, îngreunând-i accesul la creditele bancare.

Pentru cei care au auzit că plafonarea dobânzii se practică în unele țări din lume, voi face precizarea că în aceste cazuri plafonarea este ori diferențiată, ori bazată pe media de piață a dobânzii, nu pe dobânda de referință, ori aplicată în mod excepțional si atunci sunt excluse multe tipuri de credite. Detaliile contează!

Ce vor face băncile dacă parlamentul impune plafonarea dobânzilor?

Este evident că băncile nu vor mai acorda împrumuturi în cazul solicitărilor pe care nu le mai consideră profitabile la nivelul impus de stat. Revenind la analogia menționată mai devreme, daca plafonezi prețul ouălelor prea jos, să zicem la 4 lei duzina, producătorul nu va mai pune ouăle pe piață pentru că din prețul obținut nu își va permite să suporte costurile de producție și nu va mai obține profit. La fel se întâmplă și în cazul dobânzilor. De exemplu, un IFN nu va acorda un credit de consum cu dobândă de 18% unei persoane care a întârziat la plată unui împrumut anterior. Pur și simplu, va considera că este prea mare riscul să își acopere costurile dacă clientul nu va plăti împrumutul la timp nici de această dată. Asta înseamnă că cei care nu au un istoric de plată bun, nu vor mai putea accesa un credit de la bancă sau de la un IFN. Și atunci, în caz de nevoie, acestor oameni ce variante le rămân pentru a obține o suma de bani? Ei mai pot apela doar la cămătari sau la amanet, pentru că dobânzile din aceste surse nu sunt plafonate. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca ele nu sunt supravegheate de nimeni spre deosebire de bănci si IFN-uri, care sunt supravegheate atent de BNR. Oare e mai bine așa?!?

În cazul în care propunerea parlamentară trece, o modalitate ca băncile să acorde împrumuturi cu dobânzi mai mici ar fi să ceară clienților garanții și avansuri mai mari. Dar câtă lume își permite așa ceva? Cu siguranță, nu un om care abia se descurcă de pe o zi pe alta din salariu, ci doar cei bogați cu economii mari în bancă. Așadar, cine pierde prin implementarea acestei măsuri? Tot omul cu venituri mici și care are nevoie de un împrumut pentru a-și achiziționa cele necesare unui trai decent.

Sigur, mai este o soluție pentru bănci să își acopere costurile cu împrumuturile „riscante” acordate la dobânzile mici de sub plafonul propus de parlamentari. Pot percepe alte taxe și penalități care, pentru omul de rând, s-ar traduce tot prin plata unor sume la fel de mari precum dobânda practicată în prezent. Cum spuneam, e că la biliard. Lovești o minge și multe altele se pun în mișcare.

Care sunt soluțiile?

În primul rând, inițiativa unor măsuri cu impact major pe piața financiară, trebuie să se bazeze pe o analiză temeinică de impact. În mod normal, ar fi necesară o prima analiză realizată de o secție de specialitate din Parlament secondată de cea a unei instituții independente. În acest caz, nu avem nici una nici alta, ceea ce e foarte grav. Să ne fie clar, propuneri aberante de la parlamentari care nu au deschis o carte de economie în viață lor mai există și în alte țări, dar într-o țară normală, ele nu ajung la comisia din Parlament fără să treacă prin filtrul specialiștilor în economie care realizează analize de impact. E cazul să ne gândim serios la necesitatea înființării unor direcții de specialitate în fiecare comisie din Parlament, în cadrul cărora specialiștii să analizeze propunerile senatorilor și deputaților înainte de a fi prezentate în Comisie. Și mai cred că este necesară crearea unei instituții apolitice care să analizeze toate propunerile parlamentare, precum Congressional Budget Office, care face asta pentru Congresul american. Nu trebuie să inventam roata, ci să căutam modele de succes.

În al doilea rând, trebuie să ne preocupăm mai mult de educația financiară a cetățenilor. Nu avem nevoie de Senat să vină să ne spună ce dobândă putem lua la bancă. Trebuie să învățam noi înșine să luam decizii financiare corecte. A trecut vremea când statul ne spunea ce să facem și ce să gândim! Măsura de plafonare a dobânzilor este un act de paternalism exagerat care nu își are locul într-o economie de piață!

Concluzie

Nimeni, cu excepția politicienilor care au propus măsură, nu are de câștigat din această propunere. Cu mult cinism, mulți parlamentari vin cu propuneri populiste pe care noi toți le vom deconta. Când băncile nu vor mai acorda credite celor cu venituri mici sau celor care au întârziat cu plata ratelor în cadrul altor împrumuturi, credeți că vor veni politicienii care au propus măsură să recunoască că au greșit? Nu! Vor face ce au făcut și în trecut. Vor găsi un vinovat. Băncile vor fi de vină că nu dau credite oamenilor cu venituri mici! E ușor să dai vina pe bănci. Cum spuneam la început, nu le place aproape nimeni.

Să ne aducem aminte de alte populisme recente și cum s-au găsit vinovații pentru ce au provocat: Patronii au fost de vină că au scăzut salariile, nu trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat. BNR e de vină că inflația crește, nu Guvernul care a introdus supra-acciza și a luat măsuri pro-ciclice în mijlocul unei creșteri economice record. Am uitat deja? E momentul să spunem „nu” populismului, altfel tot noi vom trage ponoasele.