Deoarece poziția BCE a fost aproape în conformitate cu așteptările, obligațiunile guvernamentale românești au continuat să fie cerute în continuare săptămâna trecută, scăzând cu încă 5-6 puncte de bază în cazul titlurilor pe termen lung. După ce rata de dobândă la titlurile de stat cu scadență de 10 ani au ajuns la 4,14% (minimul din toamna anului 2017), în aşteptarea deciziilor FED, dobânzile au început să crească şi străinii să îşi marcheze profiturile. Cu atât mai mult cu cât Ministerul Finanţelor a făcut public viitorul program de emisiuni.
Interesul străinilor pentru titlurile de stat este în creştere în această vară, cu atât mai mult cu cât semnalele internaţionale nu arată potenţial de creştere a randamentelor în alte părţi ale lumii, nici din Zona Euro, nici din zona Rezervei Federale. După şedinţa FED, când Rezerva Federală a decis pentru prima dată din 2008 până în prezent reducerea dobânzilor, titlurile româneşti vor deveni probabil şi mai atractive. La ora actuală este cert însă că lichiditatea din piaţa monetară continuă să fie întreţinută de interesul acestor investitori străini pentru titlurile româneşti care oferă momentan câştiguri atrăgătoare.
În cadrul raportului anual pentru România, Agenția Moody’s previzionează creșterea economiei interne cu dinamici medii anuale de 3,3% în 2019 și 3,5% în 2020 (sub ritmul potențial estimat la 4%), într-o evoluție susținută de contribuția cererii interne. Pe de altă parte, experții agenției de rating atrag atenția cu privire la factorii de risc, inclusiv deteriorarea echilibrului macroeconomic, nivelul redus al ratei de absorbție a fondurilor europene și tensiunile politice. Cu toate acestea, România are creştere economică şi dobânzi ridicate, plus un grad de îndatorare destul de redus raportat la PIB.
Practic, prin creşterea PIB, chiar dacă şi datoria publică se majorează la rândul ei, gradul de îndatorare este unul redus, fapt care o face în continuare atractivă pentru investitorii străini. Băncile comerciale, prin care străinii cumpără titluri de stat, au dreptul la un grad de expunere pe titluri de stat cuprins între 20% şi 30% din total active. Şi chiar dacă în unele cazuri aceste limite au fost atinse, spaţiu de manevră pe moneda locală încă există, deoarece unele bănci locale, cu capital autohton românesc, au aceste limte mult mai flexibile pentru că vorbim desăre investiţii pe piaţa locală.