ECA: Fondurile pentru redresarea UE după pandemie ajung în economia reală mai încet decât era planificat
Instituit în februarie 2021, Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă (MRR), un instrument în valoare de 724 de miliarde de euro, finanţează reforme şi investiţii din ţările din UE, între începutul pandemiei de COVID-19, în februarie 2020, şi sfârşitul lui august 2026. El se axează pe şase domenii prioritare, inclusiv tranziţia verde şi transformarea digitală. Ţările pot primi banii pe baza progreselor pe care le fac, scrie Agerpres.
Auditorii au descoperit că, în primii trei ani ai Mecanismului de redresare şi rezilienţă (MRR), au existat întârzieri în plata fondurilor şi în implementarea proiectelor. Obiectivele de a ajuta ţările din UE să se redreseze în urma pandemiei de COVID-19 şi de a spori rezilienţa acestora riscă astfel să nu fie atinse, se arată în raportul Curţii de Conturi Europene. Ritmul în care Comisia Europeană efectuează plăţile accelerează. Totuşi, este posibil ca statele membre să nu fie în măsură să utilizeze sau să absoarbă fondurile în timp util, să nu reuşească să îşi finalizeze măsurile planificate înainte de august 2026, termenul la care MRR expiră, şi, astfel, să nu obţină beneficiile economice şi sociale preconizate.
„Absorbţia la timp a banilor din MRR este esenţială: se pot evita astfel blocaje în realizarea măsurilor spre sfârşitul perioadei mecanismului şi se reduce riscul unor cheltuieli ineficiente şi eronate. Tragem un semnal de alarmă deoarece, până la jumătatea perioadei de aplicare a mecanismului, ţările din UE au făcut uz de mai puţin de o treime din fondurile planificate şi au atins mai puţin de 30% din jaloanele şi ţintele lor predefinite”, a declarat Ivana Maletic, membru al Curţii responsabilă de acest audit.
Auditorii se arată critici faţă de ritmul în care s-a utilizat cea mai mare parte a fondurilor până acum. Până la sfârşitul anului 2023, doar 213 miliarde de euro fuseseră transferaţi de Comisie în bugetele naţionale, fără ca aceşti bani să fi ajuns neapărat la destinatarii finali, cum ar fi întreprinderi private, întreprinderi publice din domeniul energiei sau şcoli. De fapt, aproape jumătate din fondurile din MRR plătite celor 15 state membre care au furnizat informaţiile necesare nu ajunseseră încă la destinatarii finali.
Potrivit raportului ECA, aproape toate ţările au avut întârzieri în depunerea cererilor de plată către Comisie. Motivele erau diverse: inflaţia sau deficitele de aprovizionare, incertitudinile privind normele legate de mediu şi capacitatea administrativă insuficientă. Conform situaţiei de la sfârşitul anului 2023, ele depuseseră 70% din cererile planificate, pentru o sumă cu circa 16% mai mică decât se preconizase; din diferite motive, 7 ţări nu primiseră deloc fonduri pentru îndeplinirea satisfăcătoare a jaloanelor şi a ţintelor. Comisia şi statele membre au luat unele măsuri, în special în 2023, pentru a înlesni absorbţia, dar este prea devreme deocamdată să se evalueze impactul lor.
În acest context, există riscul ca nu toate măsurile planificate să fie finalizate la timp. Până la finele anului 2023, s-au depus cereri la plată pentru mai puţin de 30% din totalul de peste 6.000 de jaloane şi ţinte. Mai rămân, deci, de îndeplinit, un număr semnificativ dintre acestea – posibil cele mai dificile. Cele mai multe ţări au acordat prioritate reformelor înainte de a continua cu investiţiile. Ori, concentrarea investiţiilor spre sfârşitul perioadei riscă să ducă la şi mai multe întârzieri şi să încetinească absorbţia.
Nu în ultimul rând, plăţile nu reflectă neapărat proporţia şi importanţa jaloanelor şi a ţintelor. Cu alte cuvinte, ar putea fi plătite sume semnificative fără ca statele membre să fi finalizat măsurile respective. Auditorii subliniază că normele nu prevăd nicio dispoziţie prin care să se recupereze fondurile plătite pentru jaloane şi ţinte deja atinse, în cazurile în care măsurile aferente nu sunt în cele din urmă finalizate.
Mecanismului de redresare şi rezilienţă (MRR) a pus la dispoziţie o sumă totală maximă de 723,8 miliarde de euro, care include până la 338 de miliarde de euro sub formă de granturi şi până la 385,8 miliarde de euro sub formă de împrumuturi.