Raportul anual asupra echilibrului forţelor armate în lume subliniază de asemenea importanţa din ce în ce mai mare a Chinei şi creşterea continuă a bugetelor militare asiatice, în timp ce cele ale statelor occidentale sunt afectate de austeritate.
IISS apreciază că evenimentele se schimbă în defavoarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad în conflictul care s-a soldat conform ONU cu peste 70.000 de morţi şi milioane de refugiaţi în ultimii doi ani, apreciind totuşi ca „improbabilă” perspectiva unei intervenţii militare străine.
„Este probabil ca, puţin câte puţin, echilibrul forţelor să se încline în favoarea rebelilor, dată fiind sporirea capacităţilor acestora şi susţinerii externe”, apreciază raportul institutului de cercetare, în timp ce Parisul şi Londra militează pentru ridicarea embargoului european asupra livrării de arme către Siria pentru a putea arma rebelii.
„În afară de utilizarea armelor chimice împotriva rebelilor, cu riscurile de intervenţie internaţională pe care aceasta le implică, este dificil de imaginat cum ar putea Assad să schimbe această tendinţă”, continuă raportul.
Însă IISS a avertizat că forţele regimului „ar putea încă învinge rebelii dacă aceştia ar abandona tactica lor de gherilă şi ar încerca să cucerească zonele urbane”.
„Dacă preşedintele Bashar al- Assad nu poate câştiga, rebelii pot totuşi pierde”, apreciază institutul.
Raportul previne că absenţa unei conduceri politice şi militare puternice la rebeli duce la un risc crescut de lupte fracţioniste în cadrul opoziţiei.
„Aceasta ar putea provoca intrarea într-un război civil a ţării în care guvernul ar fi facţiunea cea mai importantă printre altele, ceea ce creşte riscurile de destabilizare a regiunii”, apreciază IISS.
Institutul compară conflictul sirian cu situaţia din Afganistan, având în comun faptul că sunt „lupte între insurgenţi şi forţele guvernamentale” cu forţe externe implicate.
Însă acesta apreciază că operaţiunile militare din Afganistan căutau să reducă la minim numărul victimelor în timp ce guvernul sirian recurge la forţă „ca un scop în sine şi ca un mijloc de represiune şi disuasiune”.
NATO şi guvernul afgan sunt „implicaţi într-o cursă contra cronometru” pentru a ameliora situaţia securităţii şi a dezvolta capacitatea statului afgan înainte de predarea responsabilităţilor anul viitor, conform IISS.
Forţele afgane trebuie să îşi atingă capacitatea deplină până la sfârşitul lui 2014 însă situaţia în ţară riscă încă să rămână un „patchwork” (peticită), cu arii în care insurgenţii rămân încă foarte activi.
Pe plan mondial, cheltuielile Asiei în domeniul militar au depăşit ca un întreg pentru prima dată în 2012 pe cele ale membrilor europeni ai NATO, aşa cum prevăzuse ultimul raport al IISS.
IISS subliniază importanţa militară în creştere a Chinei, care a primit în septembrie prima livrare de portavioane pe care s-au realizat primele aterizări ale avioanelor de vânătoare Shenyang J-15.
De partea occidentală, reducerile bugetare conduc numeroase ţări să se concentreze pe „forţe reduce dar cu capacităţi mai mari” după un deceniu de război în Afganistan şi în Irak.
„A face mai mult cu mai puţin este o provocare dar, uneori, efectivele contează”, avertizează totuşi IISS.