Economia lui 2023 stă sub semnul optimismului moderat, în România, şi sub cel al responsabilității, în lume

Tot optimiste sunt și estimările care descriu inflația, care, deși rămâne de două cifre anul acesta (10,5%), este așteptată să scadă până la 5,8% în 2024, potrivit aceluiași raport. Între timp, rata șomajului va rămâne constantă la 5,6% în 2023 și va scădea ușor anul viitor.

De altfel, piața forței de muncă rămâne o preocupare constantă, în special pentru mediul antreprenorial din România. Chiar dacă economia a crescut constant de un deceniu, între timp populația a scăzut, de la 23,2 milioane în 1990, la 19 milioane în prezent. Rata natalității s-a prăbușit după revoluția din 1989 și milioane de oameni au emigrat, iar țara se confruntă acum cu o lipsă gravă de forță de muncă.

În aceste condiții, tot mai mulți angajatori se îndreaptă spre soluții externe. Dacă în 2017, România avea o cotă de 3.000 de permise pe an pentru lucrătorii din afara UE, acestea crescuseră la 100.000 până anul trecut, din care multe au fost reînnoiri ale lucrătorilor aflați deja în țară. Unii ar prefera țările din Vestul Europei, dar aleg să locuiască legal aici decât ilegal acolo.

Cel mai mare decalaj este în construcții. Mulți angajați străini vin din Sri Lanka și Vietnam, majoritatea recrutați prin agenții, dar birocrația este atât de copleșitoare. Durează luni de zile până obțin viza pentru România și mulți aleg alte destinații, precum Emiratele Arabe Unite.

Directorul general al Federației Angajatorilor Societăților de Construcții, Adriana Iftime, citată de The Economist, spune că doar acest sector are nevoie de minimum 100.000 de muncitori noi până la sfârșitul anului 2024. Lucrările la infrastructură au fost stimulate considerabil post-pandemie, iar România va primi din partea UE 27 de miliarde de euro, dintre care aproape 17 miliarde vor fi alocate pentru construcții.

În aceste condiții, populația de origine străină a României crește. Organizația Internațională pentru Migrație din București estimează că până la sfârșitul deceniului vor fi 600.000 de străini în România, cifră care include și refugiații din Ucraina.

Între timp, modificările aduse de curând Codului Muncii care descurajează multe persoane să lucreze cu normă parțială contribuie și ele la dezechilibrele cu care se confruntă piața, căci mulți români mai emigrează pentru o plată mai bună în altă parte. Și totuși, există câteva domenii ale economiei care reușesc să ofere condiții competitive, între care industria tutunului.

În 2020, de exemplu, salariul mediu brut în cadrul unei companii ca Philip Morris Romania era de 1,7 ori mai mare decât salariul mediu brut pe economie, cu mult peste media națională. Poate fi și aceasta o consecință a eforturilor pe care marile companii le fac în sensul adaptării la o economie sustenabilă. Industria tutunului este una dintre cele care se transformă cel mai radical, ajungând chiar să renunțe la producția de țigarete clasice în favoarea alternativelor mai puțin nocive, atât pentru sănătatea omului, cât și pentru mediu.

De altfel, specialiștii remarcă o tendință globală de corectare și prevenire a haosului climatic pe care l-au provocat în ultimele decenii în principal țările industrializate, cu consecințe dezastruoase. Din ce în ce mai multe companii acordă o atenție deosebită pentru protejarea mediului și își stabilesc ținte care să țină cont de impactul pe care îl au nu doar la nivel de business, ci și al calității vieții. Nevoia unei colaborări mai puternice a fost evidențiată în cinci tendințe cheie în materie de durabilitate și climat pentru 2023, care pot fi, în egală măsură, privite și ca posibilități de investiție pentru viitor.

Zero net și energie: ambiția de a reduce cât mai mult emisiile de gaze cu efect de seră către zero și de a contracara orice emisii rămase cu soluții cu emisii negative de carbon, fie că sunt bazate pe natură (de exemplu, plantarea arborilor sau refacerea mangrovelor) sau pe tehnologie. Provocarea de a reduce emisiile se va accelera în 2023, pe măsură ce companiile se concentrează asupra partenerilor lor din lanțul de aprovizionare și asupra modului în care produsele și serviciile lor sunt utilizate de clienți. Finanțarea climatică bazată pe rezultate a fost prezentată de Banca Mondială și de alții ca o metodă eficientă în acest scop.

Reziliență și adaptare: progres în ceea ce privește pierderile și daunele și obiectivul global de adaptare.

Economiile circulare: 2023 va fi crucial în construirea acordului a 175 de țări, început în 2022, de a stabili un tratat obligatoriu pentru a pune capăt poluării cu plastic. Abordarea poluării de la sursă la mare va fi din ce în ce mai importantă, iar acest lucru va necesita parteneriate cu mai multe părți interesate între sectoarele public și privat, precum și între oameni de știință, comunități și consumatori.

Ecosisteme și resurse: progresele în domenii precum sustenabilitatea alimentară și inversarea defrișărilor au fost nesigure în ultimul an. Este probabil ca apa să joace un rol central pe agenda globală în 2023, în urma unor dezastre majore legate de apă, cum ar fi inundațiile din Pakistan și secetele din Europa.

Sustenabilitate socială: criza costului vieții se intensifică, dar oferă oportunități. Dimensiunea socială a provocărilor schimbărilor climatice urcă în agenda de sustenabilitate pentru 2023. Unul dintre principalele motive este criza costului vieții din multe țări, exacerbată de războiul din Ucraina și de creșterea prețurilor la energie și alimente, iar factorii de decizie politică și managerii trebuie să navigheze în aceste crize simultan. Ambele crize solicită o concentrare sporită pe eficiența energetică și accelerarea investițiilor în surse regenerabile. Cu toate acestea, nevoia de a implica cetățenii și lucrătorii cu agenda de acțiune pentru climă va rămâne o provocare.