„Eu nu cred că este rolul guvernului să stabilească cine este demn de o astfel de onoare”, a declarat Thomas Piketty, adăugând că guvernul ar face mai bine să se ocupe de relansarea creşterii economice în Franţa şi în Europa.
Legiunea de Onoare a fost decernată, de la instituirea sa de către Napoleon I la începutul secolului al XIX-lea, unui număr de peste de 92.000 de persoane.
Numeroase personalităţi au refuzat de-a lungul timpului această distincţie instituţională, unele în numele libertăţii, altele din alte motive.
În 1864, compozitorul Hector Berlioz a refuzat Legiunea de Onoare, arătându-şi dezinteresul pentru această recompensă, considerată de el pur simbolică.
Cercetătorul Pierre Curie a refuzat cu sobrietate distincţia, motivând că nu îi vede necesitatea. Familiei Curie nu îi plăcea să fie în centrul atenţiei. „În ştiinţă, trebuie să ne intereseze lucrurile şi nu persoanele”, spunea Marie Curie.
Scriitoarea George Sand a refuzat Legiunea de Onoare cu umor: „Nu faceţi asta, dragă prietene, nu vreau să par o cantinieră bătrână”, îi scria romanciera ministrului care o propusese.
În 1945 filosoful şi scriitorul Jean-Paul Sartre a refuzat să primească distincţia, în numele principiilor libertăţii, iar în 1964 a respins şi premiul Nobel pentru literatură, transmiţându-i directorului Academiei Suedeze că a respins întotdeauna recompensele oficiale.
Scriitorul şi dramaturgul Marcel Ayme a respins, în 1949, propunerea ministrului educaţiei naţionale de a i se conferi Legiunea de Onoare, din motive asemănătoare celor ale lui Sartre.
Cântăreţul Georges Brassent a refuzat distincţia argumentând că este un factor de inhibiţie şi scriind chiar un cântec satiric în care denunţă medalia Legiunea de Onoare.
Alte personalităţi s-au folosit de mediatizarea pe care o implică decernarea acestei distincţii pentru a sensibiliza opinia publică şi guvernul în privinţa unor probleme pentru care militau. În 2012 de exemplu cercetătoarea Annie Thebaud-Mony, specialistă în cancere profesionale, a refuzat Legiunea de Onoare pentru a denunţa indiferenţa faţă de sănătatea muncii şi nepedepsirea „crimelor industriale”, potrivit unei scrisori adresate ministrului francez al locuinţei.
Medalia Legiunea de Onoare a fost instituită pentru a recompensa meritele militare sau civile deosebite în slujba naţiunii franceze.