Cum vede Edward Crețescu, noul președinte ANIS, viitorul IT-ul în România: Este nevoie de o transformare către produse Made in Romania, pe care să le exportăm. Discutăm cu Guvernul un pachet de măsuri fiscale. Să luăm modelul polonez cu mai puțin outsourcing

Care sunt principalele obiective pe care le aveți în vedere în calitate de președinte al ANIS pentru sprijinirea industriei IT din România?

ANIS are o responsabilitate, una crucială nu doar pentru industria noastră cât și pentru România, deoarece noi ca organizație reprezentăm unul din cele mai importante sectoare ale economiei naționale. În viitorul apropiat, ANIS trebuie să devină ghidul și îndrumarea companiilor IT din România pentru a face tranziția dinspre o țară în care industria tehnologică este concentrată în proporție de 80% pe outsourcing către o industrie care să producă mai mult IP propriu și care să exporte produse software proprietare.

În acest moment, România este unul din jucătorii principali din Estul Europei pe piața IT, dar dacă privim în detaliu, unele țări din jurul nostru încep să reducă avantajul pe care noi îl avem și este crucial ca noi, ca industrie, să dezvoltăm într-o proporție tot mai mare de produse proprii, statul român să încurajeze acest lucru și să reușim împreună să înlesnim exportul produselor de IT construite în România.

România este un lider regional în IT, dar ca să putem deveni lider european sau global avem nevoie de produsele noastre proprii pe care le putem exporta la nivel global.

Cum dorim să ne atingem aceste obiective? Aș menționa aici doar câteva dintre acțiunile la care lucrăm:

• implementarea & extinderea facilităților R&D pentru companiile de IT din România. Obiectivul final și prioritatea noastră acum este de a găsi, împreună cu autoritățile decidente, acele modalități prin să ajutăm companiile care dezvoltă software cu IP propriu să aibă acces fie la centre R&D cu regim preferențial, fie la facilități fiscale pe modelul polonez de IP Box, fie la granturi naționale pentru cercetare & dezvoltare. Momentan avem discuții cu autoritățile pentru a construi aceste pachete de facilități.
• parteneriate strategice cu alte asociații și autorități naționale, dar și extinderea parteneriatelor externe care să sprijine obiectivul de creștere a exportului de software. Guvernul României are un număr de autorități naționale create special pentru înlesnirea potențialului economic al companiilor din România, cum ar fi Agenția Română pentru Investiții & Comerț Exterior (ARICE). Pentru a ne asigura de o continuă creștere a industriei de IT din România la nivel extern este necesar să fim o industrie unită, dar să avem și un sprijin puternic din partea instituțiilor publice care pot acționa ca promotori ai IT-ului românesc la nivel extern.

Mai mult de atât, având în vedere necesarul atragerii de capital pentru start-up-uri și companii mici în România, investițiile directe externe (FDI – Foreign Direct Investment) pot reprezenta o sursă de dezvoltare pentru companiile de aici, iar atragerea lor se poate face într-un mod multipolar, prin autorități naționale cât și parteneri economici externi (alte patronate, organizații cu impact la nivelul UE etc.).

Plănuiți să colaborați cu alte organizații și instituții relevante pentru a promova digitalizarea și inovația în sectorul public? Care ar fi acelea și în ce proiecte?

Absolut. O mare parte din activitatea noastră este în primul rând legată de organizațiile și instituțiile relevante la nivel național și european pentru digitalizare.

De altfel, anul trecut am reușit să coagulăm o mare parte din industria IT din România pentru a adresa Guvernului României un memoriu menit să tragă un semnal de alarmă referitor la modificările fiscale care au urmat. Chiar dacă la momentul respectiv, din cauza presiunilor de reformare a sistemului fiscal și a problemei deficitului bugetar, niciuna dintre industrii nu a reușit să mențină facilitățile fiscale în formatul respectiv, am reușit totuși să diminuăm impactul pe care îl putea avea eliminarea completă a lor. Nu am fi reușit probabil fără să fi avut implicare și din partea celorlalte organizații partenere și aici vreau să le mulțumesc pentru munca colectivă.

Ne-am întâlnit recent cu ARICE (Agenția Română pentru Investiții & Comerț Exterior), suntem în plenul CES (Consiliul Economic si Social), lucrăm în mod constant cu ADR, MCID și instituțiile aferente pe subiectul de digitalizare. Împreună cu Ministerul de Finanțe am avut întâlniri multiple recente pe subiectul de fiscalitate. Lucrăm și în educație, îndeaproape cu UPB (Politehnica), pentru promovarea învățământului din România și pentru ca noi, ca industrie, să fim aproape de viitorii absolvenți.

Vom intensifica, după cum spuneam, colaborarea cu aceste organizații pentru a promova digitalizarea la nivelul întregii economii, dar și pentru a avea o voce mai puternică în cadru extern.

3. Care sunt cele mai mari provocări pe care le vedeți în calea dezvoltării industriei IT în România și cum intenționați să le abordați în noua dvs. poziție? Care este viziunea dumneavoastră asupra viitorului industriei IT din România în următorii 4-5 ani?

Industria noastră este unul din pilonii și motoarele principale ale economiei din România și cea mai atractivă industrie pentru absolvenții de facultăți. Suntem în primele trei sectoare ce au contribuit în 2023, dar și în anii anteriori, la creșterea economică, ceea ce ne demonstrează încă o dată că suntem un vector de eficiență și de inovație. Am reușit totodată să menținem și nivelul de export foarte sus, iar fondurile europene care sunt disponibile, în special pentru digitalizarea diverselor zone ale administrației locale, naționale și guvernamentale, dar și în zona sectorului privat, pot da un impuls în această perioadă mai delicată.

Provocarea este să ne menținem la acest nivel și să creștem în continuare ca industrie și cred că putem face acest lucru numai inovând și încurajând inovația.

Avem companii de outsourcing excelente care practic au construit industria după anii ’90, dar pentru a continua creșterea acestui sector, pe termen lung, este nevoie să schimbăm proporția cumva pe modelul Poloniei care a făcut și ea tranziția la un moment dat către produse software proprii și servicii cu valoare adăugată mai mare. Polonia, de la aproximativ 80-90% outsourcing, a ajuns acum aproape la o paritate între companii de outsourcing și companii de produs exportatoare. Nu sunt încă la 50-50, sunt la 65-35 momentan din ultimele date văzute de mine, dar se îndreaptă spre 50-50. Sunt modelul cel mai apropiat de noi, din punct de vedere geografic dar, în special, cultural și e modelul de urmat pentru industria de IT din România.

Dezvoltarea de produse în România va oferi mai multă stabilitate și va adăuga plusvaloare pentru întreaga industrie, însă acest lucru nu înseamnă că vom ignora companiile de outsourcing. Avem nevoie de toate mâinile, cum mai zicem noi în industrie, ca să contribuie pentru dezvoltare.

Ce măsuri ar trebui să ia viitorul guvern pentru a accelera procesul de digitalizare al sectorului public, pe de o parte, și pentru industria IT, pe de altă parte?

În viața de zi cu zi, că să îi spun așa, când nu reprezint industria IT, lucrez pentru digitalizarea administrației publice și vă pot spune că au fost făcute progrese semnificative în ultimii patru ani. Deja în unele administrații locale se discută de automatizare, nu doar de digitalizare. Dar digitalizarea făcută în ultima perioadă este inegală, unele areale sunt mai bine reprezentate ca alte zone, iar aici considerăm că cea mai bună opțiune este să avem o deschidere mai bună a administrației naționale către companiile private care lucrează pentru administrația publică. Proiectele din PNRR finanțate în ultimele 18 luni sunt un pas înainte, dar au întâmpinat dificultăți, unele semnificative chiar, și acest fapt doar va accelera procesul de inegalitate pe care îl vedem. E nevoie de o strategie clară, națională, pentru a avea o coerență în procesul de digitalizare a administrației publice.

Pentru viitorul industriei noastre, cum menționam și mai devreme, este nevoie de o transformare către produse Made in Romania, pe care le putem exporta pe piețele globale. Și, ca să beneficiem de oportunitățile de astăzi, ANIS și partenerii noștri de dialog au început deja discuțiile cu Guvernul și Ministerul de Finanțe pentru un pachet de măsuri fiscale menite să sprijine companiile ce produc în România, și care fac în mod special cercetare & dezvoltare. Din păcate, suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cercetare & dezvoltare dar noi, în industria IT, avem șansa să schimbăm aceste statistici.

Și, totodată, să ducem industria noastră de la 8% din PIB la 12–14%.

Care sunt perspectivele referitoare la atragerea investițiilor  străine în industria IT din România? Giganții tech sunt prezenți deja, ce alte investiții mai putem atrage?

Viitorul este bineînțeles cu startup-uri și idei uneori năstrușnice care ajung să devină produse pe care le folosim de mâine, zi de zi.

Dar, ca să beneficiem de viitorul industriei, avem nevoie de capital. De mult capital. Pentru că orice produs inovator nu se naște din prima încercare. România nu a avut niciodată fonduri de risc disponibile, comparat chiar și cu vecinii noștri geografici, iar ultimii ani au fost foarte arizi în acest domeniu, inclusiv la nivel global, investițiile private de tip VC scăzând aproape la jumătate din nivelul maxim atins în anii 2020 și 2021. Acest fapt s-a făcut simțit și în România, dar începând din acest an tendința se inversează datorită fondurilor alocate din PNRR. Într-un fel, PNRR a devenit un fel de venture capital, dar nu e destul, și mi-aș dori să ajungem la o prezență mult mai puternică pentru asemenea fonduri.

România are ideile, are expertiza tehnică, dar are nevoie și de capital suficient. Doar așa faci următorul unicorn.

Ce părere aveți despre aspectele legate de reglementare și legislație  în cadrul industriei IT pentru a crea un mediu favorabil pentru inovare  și creștere în România? Unde se află țara noastră pe acest parcurs?

După cum menționam, cercetarea și dezvoltarea sunt esențiale pentru ca noi să transformăm industria și să ajungem la cifre mai impresionante comparate cu cele de astăzi. Am inițiat discuțiile cu Ministerul de Finanțe și cu Guvernul României special pentru a ne asigura că putem sprijini companiile care inovează la început de drum, dar și cele care deja au inovat și care bineînțeles pot beneficia de un sprijin în plus pentru accelerarea activității R&D.

Important aici este să nu considerăm cercetarea ca fiind de sine stătătoare. Și de aceea, pe lângă discuțiile menționate, am inițiat un dialog și cu alte instituții ale statului pentru a ne asigura că există un mediu optim pentru companiile IT din România, ca să dezvolte produse proprii, să le lanseze pe piața internă și după aceea să le exporte. Și nu doar în Uniunea Europeană, vorbim aici la nivel global.

Așa vom ajunge să dublăm contribuția industriei IT la PIB-ul României.

Multe state sunt înaintea României când vine vorba de digitalizarea  sectorului public și implicit a utilizării AI. Care sunt perspectivele României referitoare la utilizarea inteligenței artificiale în domenii precum sănătatea (în sistemul public), educația sau securitatea  cibernetică națională? Ce pași trebuie să parcurgă pentru a accelera implementarea și a reduce decalajul?

Inteligența artificială este un subiect acum care seamănă mult cu un nisip mișcător, uitându-ne la nivelul de dezvoltare continuă care practic poate face ca orice declarație de săptămâna trecută să nu mai fie de actualitate. În fiecare zi parcă avem câte o lansare nouă de produs AI de la giganții globali din sectorul tehnologic. Pentru România, toată această dezvoltare poate să aducă beneficii, dar realitatea este că în acest moment inteligența artificială nu este considerată un punct arzător pe agenda digitală pe care o avem la nivel guvernamental, iar anumite sectoare cum ar fi sănătatea sau educația nu au luat încă în considerare implementarea unui set clar de tehnologii ce utilizează inteligența artificială. Există o strategie națională pe care o avem publicată în cadrul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, lansată în ianuarie 2024, ce acoperă partea de educație prin axarea pe formarea specialiștilor în AI, dar încă nu vedem aplicarea clară a ei.

Dezvoltarea tehnologiei în acest moment este la un nivel accelerat și acest fapt duce și la incertitudine, pentru că nu am cuantificat încă impactul, ceea ce se reflectă, bineînțeles, și în modificările legislative ulterioare cum ar fi AI Act din cadrul Uniunii Europene. Este un subiect care se schimbă zilnic.

Care sunt riscurile, efectele negative, dacă le putem numi așa, ale neimplementării inteligenței artificiale (sau a întârzierii adoptării) când vine vorba de dezvoltarea societății românești și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor?

Pe viitor nu va exista vreo industrie care să nu fie influențată de existența AI. AI va exista peste tot, fie că este vizibilă sau mai puțin vizibilă. Nu vom putea să nu o adoptăm pentru că va face parte din procese banale. Există riscuri semnificative, unele cu impact negativ major, și aici a fost una din motivațiile principale ale Comisiei Europene prin munca asiduă făcută pentru a lansa cât de repede s-a putut legea pentru reglementarea inteligenței artificiale. AI Act este, până la urmă, primul act legislativ la nivel global ce încearcă să limiteze efectele negative ale tehnologiei.

În același timp, există beneficii semnificative, pe care le vedem chiar și astăzi. Nu e nici un secret că inteligența artificială îți ușurează munca repetitivă, și chiar recent a fost publicat un sondaj specific pentru România în care 4 din 10 angajați utilizează inteligența artificială zilnic. E un beneficiu de productivitate și un beneficiu economic semnificativ și trebuie să profităm de el.

Dar să nu uităm că există efecte negative majore și, așa cum am menționat, e un subiect care evoluează zilnic.

Studiile arată o corelație clară între nivelul de trai ridicat și nivelul de competențe digitale ale cetățenilor. În același timp, suntem mereu pe ultimul loc în clasamentul DESI pentru skillurile de bază. Cui i-am putea atribui acest eșec? Ce au făcut alte state și noi nu? Cum putem obține un scor mai bun, cine și în ce mod ar trebui să instruiască populația, în special cea adultă?

Să pornim de la stadiul învățământului obligatoriu momentan. Deși am trecut prin multe schimbări în ultimii ani, odată cu încercarea de a implementa noi strategii și politici naționale la nivelul sistemului de educație, acesta încă nu este aliniat cu cerințele societății în care trăim. Mai mult, sistemul educațional în orice țară are o inerție foarte mare. Ceva ce schimbi acum, se vede în piață peste mulți ani iar atunci deja schimbarea de la care ai pornit poate fi depășită.

Cred însă în continuare că pentru a ajunge în DESI la un nivel acceptabil, sistemul educațional românesc trebuie schimbat din rădăcini, începând de la modul de predare care nu ar mai trebui să se bazeze pe memorare, până la programă, mod de evaluare a cunoștințelor, metode de implicare a elevilor în procesul educațional astfel încât acesta să nu mai fie doar unidirecțional, ci să implice și feedback din multiple direcții (de la profesor către elev, de la elev către profesor, de la părinte către profesor și invers). Ca absolvent al Bacalaureatului Internațional, care are o filosofie complet diferită față de sistemul nostru național, susțin cu ardoare o schimbare a modului în care predăm gândirea critică, atât de necesară în special în industria de tehnologie.

Mai mult, e necesar să ne asigurăm de instruirea populației adulte pentru a avea un anumit grad de competențe digitale, iar asta se poate face prin încurajarea și facilitatea urmării de cursuri de reconversie profesională, care să ajute nu doar la câștigarea acelor competențe, dar și la găsirea unor locuri de muncă mai ofertante pe piață, în industrii unde este deficit de personal.

E un prim pas, un pas de început pentru o dezvoltare pe termen lung pentru că, până la urmă, reconversia profesională nu este cea mai ușoară schimbare de făcut și întotdeauna va exista reticența. Dar e important ca noi să prezentăm opțiunea, în special în industria noastră unde există deficit de personal calificat.

Edward Crețescu a preluat mandatul de președinte al ANIS în luna aprilie și l-a înlocuit pe Mihai Matei, după încheierea celor două mandate statutare din perioada 2020-2024.

Edward Crețescu a mai activat ca membru în Consiliul Director ANIS în perioada 2022-2023. Din noiembrie 2022 este CEO al companiei Regista, parte a grupului Zitec, anterior având rolul de Head of Sales la Digidemat. Este absolvent al Universității București, Facultatea de Științe Politice și al “Institut Le Rosey” din Elveția, având o experiență de peste 10 ani în companii din industria IT&C.

Înființată în anul 1998, ANIS reprezintă interesele companiilor IT românești și sprijină dezvoltarea industriei locale de software și servicii, creșterea atât a companiilor implicate în proiecte de externalizare, cât și a celor care generează proprietate intelectuală, prin crearea de produse.