EFE: Grecia obţine promisiunea vagă a unei relaxări a condiţiilor de returnare a datoriei, dar nu o scutire
Datoriile Greciei faţă de creditorii săi se ridică la 225 miliarde euro, o sumă pe care, în pofida mărimii sale, o poate returna dacă aplică reformele drastice la care s-a angajat la Bruxelles.
La această sumă se adaugă alte 86 miliarde euro, sumă pe care au fost dispuşi membrii zonei euro să o acorde prin cel de-al treilea program de ajutor.
Creditele bilaterale ale primului program de ajutor se ridică 52,9 miliarde euro, au o valabilitate de 25 de ani şi li se aplică o dobândă variabilă, formată din Euribor la trei luni plus 50 de puncte de bază.
Grecia primit prin al doilea program de ajutor, de la Fondul European de Stabilitate Financiară, credite în sumă de 130,9 miliarde euro, la o dobândă similară celei prevăzute în primul program, iar scadenţa este, în medie, la 31,1 ani, dar dobânda nu se plăteşte în primii zece ani.
Fondul Monetar Internaţional a împrumutat Greciei circa 25 miliarde euro, din care aceasta mai are de rambursat 21,1 miliarde euro.
Dobânzile pentru creditele FMI, pentru care Grecia a intrat în incapacitate pentru o tranşă de 1,6 miliarde euro pe care nu a reuşit să o achite pe 30 iunie, sunt mai ridicate, de 3 %, iar ultimele expiră în 2022.
La rândul lor, BCE şi băncile centrale din zona euro au început să cumpere în mai 2010, sub preşedinţia francezului Jean-Claude Trichet, obligaţiuni suverane care deja nu pot fi scoase pe piaţă la dobânzi rezonabile.
BCE a achiziţionat, prin acest prim program, obligaţiuni greceşti cu o valoare nominală de 19,8 miliarde euro şi scadenţa medie la 3,5 ani.
Acest program s-a finalizat în septembrie 2013, deşi achiziţiile s-au oprit din martie, când BCE a decis să înceapă un al doilea program de cumpărare a datoriei, pe care nu l-a aplicat, dar care a servit pentru a frâna mişcările speculative pe piaţă, care pe atunci afectau Spania şi Italia.
În cazul în care Grecia ar ieşi din zona euro, ar trebui să adauge la aceste sume alte 100,3 miliarde euro din soldul sistemului de plăţi TARGET.
Astfel, valoarea ajutoarelor pe care le-a primit Grecia şi obligaţiile de plată se ridică la circa 322 miliarde euro, 180% din produsul intern brut al ţării.
Puternica reducere a depozitelor în ultimele luni şi săptămâni a avut drept rezultat dependenţa băncilor elene de finanţarea BCE.
Banca Centrală Europeană menţine din 26 iunie nivelul maxim al lichidităţilor de urgenţă pe care băncile elene îl pot solicita Băncii Greciei la circa 89 miliarde euro, iar săptămâna trecută a decis să aplice reduceri mai mari la valoarea activelor pe care o prezintă drept garanţie.
BCE nu îşi asumă responsabilitatea pentru această sumă, dar o face Banca Greciei.
Această furnizare de lichidităţi de urgenţă este cea mai scumpă pe care o oferă BCE în operaţiunile sale de refinanţare ordinare şi costă în jur de 1,5%, faţă de 0,05% nivelul la care împrumută acum BCE.
De asemenea, decizia BCE de a menţine plafonul maxim de lichiditate a obligat Grecia să impună de două săptămâni un control asupra mişcărilor de capital şi să limiteze suma pe care populaţia o poate retrage de la bancomat la 60 euro pe zi.
Grecia trebuie să plătească BCE, pe 20 iulie, 3,5 miliarde euro pentru obligaţiunile pe care aceasta le-a achiziţionat prin primul program de cumpărare a datoriei suverane.
În semestrul al doilea, Grecia are obligaţii de plată de 26,6 miliarde euro către BCE, FMI şi cumpărătorii de obligaţiuni pe termen scurt (T-Bills).
‘Grecia nu are nevoie de o reducere a datoriei nominale. Problema este că economia nu se susţine prin ea însăşi, pentru că Executivul elen nu este dispus să facă reforme şi sistemul public nu funcţionează’, afirma, înainte de acordul de luni, analistul responsabil de zona euro al Commerzbank, Christoph Weil.