Efectul emigrației românilor asupra bugetelor publice din Occident

Iată ce trebuie să știți. Migrația lucrătorilor are un efect diferit asupra statelor, forței de muncă și economiilor. Oficialii europeni nu se grăbesc să admită, dar deschiderea pieței muncii este profitabilă pentru guvernele occidentale. Un studiu foarte recent, care analizează efectul imigranților români și bulgari asupra finanțelor publice ale Suediei – una din țările care nu a limitat accesul la piața muncii – arată cu cifre că imigrația este benefică pentru bugetul de stat. Pe scurt, imigranții cotizează o sumă mai mare de bani la buget decât ajutoarele sociale pe care le primesc. Datele sunt în tabelul de mai jos.

A doua coloană a tabelului arată că în anul 2011 imigranții români și bulgari au avut o contribuție netă pozitivă și însemnată la bugetul public al Suediei. Aceasta este de aproximativ 30000 coroane, reprezentând aproximativ o șesime din cheltuielile publice pe cap de locuitor.

În fapt, imigranții plătesc mult mai puține impozite statului decât media populației, datorită faptului că și veniturile lor sunt în general reduse. Dar acest fenomen este compensat și întrecut de cheltuielile publice care le sunt destinate. Pensiile și costurile de îngrijire la bătrânețe sunt aproape zero pentru imigranți, deoarece aproape nici unul dintre ei nu depășește vârsta de 65 de ani. De asemenea, lor le sunt transferați mai puțini bani publici decât cetățeanului mediu în general și costă puțin bugetul de stat în ceea ce privește toate cheltuielile publice legate de vârsta, precum îngrijirea copiilor sau educația.

Singura categorie de cheltuieli publice importantă pentru imigranți este asistența socială de bază. Aceasta se datorează tot faptului că imigranții se încadrează într-o proporție covârșitoare în segmentul de vârstă 20-64 ani. În acest interval de vârstă, asistența socială reprezintă 1915 coroane pe locuitor, însă în ceea ce îi privește pe imigranțiii români și bulgari, ei primesc doar 1536 coroane. Așadar, există o diferență inclusiv în acest caz.

Deci liberalizarea pieței muncii este un lucru bun pentru guvernele occidentale. Concret acest bine variază de la țară la țară, de exemplu în funcție de generozitatea sistemului de asistență socială. Marea Britanie nu este una din cele mai primitoare țări din acest punct de vedere, ceea ce înseamnă că statul britanic se numără printre cele mai câștigate de pe urma imigrației.

Desigur, este valabilă și reciproca: guvernele țărilor de origine au de pierdut. Abandonarea pieței muncii interne de către angajați tineri mai mult sau mai bine pregătiți înseamnă o pierdere de contribuabili la bugetul României. Ceea ce, sincer, este un lucru bun dacă ne gândim la performanța mizerabilă a guvernelor noastre de a cheltui banul public și la nivelul corupției de aici. Părerea mea este că statul român trebuie înfometat, nu hrănit. Lăsând la o parte constatare, nu am auzit pe nimeni din guvern care să evidențieze această pierdere și care să deplângă faptul că, prin subțierea numărului contribuabililor și prin reducerea forței de muncă sistemul de asigurări sociale de stat (deja falimentar) are și mai mult de suferit pe termen lung. Cine să mai plătească pensiile în viitor dacă românii beneficiază acum de acces facil pe piața muncii din Occident și se mută acolo? Am impresia că guvernului îi pasă de cu totul alte probleme. Diferența dintre retorica politică occidentală și cea românească este astfel ironică, dacă nu chiar penibilă. Politicienii lor plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii propriei forțe de muncă, omițând să spună că bugetul guvernului se va îngrășa de pe urma imigrației, în vreme ce politicienii noștri au cu totul alte interese decât să analizeze problema.

Impactul asupra pieței muncii este și el diferit. Imigrația lucrătorilor cu slabă calificare (precum deja cunoscutul spălător de mașini din Marea Britanie) pune presiune pe salariile din acest segment. Angajații existenți sunt astfel concurați de români și este normal să nu le convină acest lucru. Dar câți dintre aceștia sunt „băștinași” și câți sunt ei înșiși imigranți?! Cred că putem afirma următoarea propoziție: liberalizarea pieței muncii va crește concurența din toate sectoarele economiei, dar mai ales din partea care necesită calificări reduse, afectând cel mai mult salariile celor care oricum câștigă puțin – în bună măsură vechi imigranți. Cu alte cuvinte, în Marea Britanie românii îi vor concura pe pakistanezi.

Care este efectul economic de ansamblu? Migrația forței de muncă tinde să determine creșterea PIB în Occident și scăderea lui în România. Atenție, creșterea rarității forței de muncă nu are cum să producă mărirea salariilor în România (în opoziție cu scăderea lor în Occident), deoarece salariile depind de productivitate. Dacă în România rămân mai puțini lucrători, atunci nu înseamnă că cei de aici vor câștiga mai mult. Acest lucru s-ar întâmpla doar dacă „plăcinta economică” nu ar avea de suferit, ceea ce – așa cum am spus – este improbabil să se întâmple.

Cum ar trebui să reacționăm? Răspunzând acestei liberalizări cu propria liberalizare – liberalizarea mediului de afaceri, a economiei în general. Tinerii abandonează România pentru că în Occident câștigă mai bine decât aici, prin urmare ar trebui să creăm condiții cât mai propice pentru dezvoltarea economică: taxe cât mai mici, birocrație cât mai puțin stufoasă. Dacă nu facem acest lucru atunci procesul de redistribuție a avuției la scară europeană va continua, în defavoarea economiilor „periferice” (printre care ne numărăm) și în favoarea celor din centru. Vom deveni din ce în ce mai dependenți financiar de străinătate. Și vom păți exact ceea ce pățește până la urmă orice dependent.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie și Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane, București