Electronicele „made in Japan” sunt pe moarte

Sharp, Sony şi Panasonic au avut anul trecut pierderi în valoare totală de peste 20 miliarde de dolari şi au pregătit planuri de restructurare care vizează zeci de mii de concedieri, potrivit unei analize Bloomberg.

Dezvoltarea celor mai avansate tehnologii, odată atuul companiilor japoneze, contează tot mai puţin pe piaţa mondială, clienţii acordând atenţie mai degrabă conţinutului, aplicaţiilor şi uşurinţei în utilizare atunci când vor să-şi cumpere, spre exemplu, un televizor.

Caracteristicile tehnice au pierdut prim-planul, iar companiile care produc în Coreea de Sud sau China au împins preţurile tot mai jos, trend accentuat şi de aprecierea puternică a yenului în ultimii ani. În ultimii 5 ani, yenul japonez s-a apreciat cu 48% faţă de dolari, în timp ce wonul sud-coreean a pierdut 18% din valoare.

Totodată, declinul marilor producători japonezi de tehnologie anunţă vremuri grele pentru a treia mare economie a lumii.

Un exemplu elocvent este Kameyama, un oraş cu 50.000 de locuitori care a beneficiat la jumătatea deceniului trecut de investiţii masive din partea Sharp. Compania avea în 2004 o cotă de piaţă de 22% în zona televizoarelor LCD şi a adus 6,6 miliarde de dolari la Kameyama, unde a ridicat două fabrici de ultimă generaţie şi a creat 3.000 de locuri de muncă bine plătite.

Terenurile agricole au devenit rapid zone rezidenţiale pentru a acomoda valul de muncitori tineri, sosiţi din toate colţurile lumii, iar taxele colectate de stat de la Sharp au finanţat modernizarea infrastructurii oraşului, de la renovarea gării la ridicarea unei noi şcoli.

Grupul sud-coreean Samsung a început imediat o ofensivă dură pe piaţă axată pe preţuri cât mai mici, forţând Sharp să ţină pasul. Preţul mediu al unui ecran LCD cu diagonala de 40 de inci a scăzut de la 2.700 de dolari la începutul anului 2004 la 1.300 de dolari în 2005. În prezent, un astfel ecran costă doar 250 de dolari, iar cota de piaţă a Samsung a ajuns la 29%, de la 10% în 2004.

Între timp, Sharp a căzut de la 22% la 5%, compania fiind nevoită să efectueze concedieri masive. Angajaţii s-au mutat în căutarea unui alt loc de muncă, pustiind noile cartiere rezidenţiale din Kameyama.

În luna septembrie, Sharp şi-a ipotecat majoritatea proprietăţilor, inclusiv fabricile şi sediul central din Osaka, pentru o linie de finanţare de 360 miliarde yeni (4,6 miliarde de dolari), necesară pentru a evita falimentul.

Sony, Sharp şi Panasonic au în prezent o valoare de piaţă totală de 29 miliarde de dolari. În 1999, la apogeul prosperităţii, Sony valora 120 miliarde de dolari. Apple are o capitalizare de piaţă de aproximativ 600 miliarde de dolari, iar valoarea Samsung se ridică la 175 miliarde de dolari.

Sony a coborâd până pe locul 40 în acest an în topul celor mai de valoare branduri realizat de Interbrand, în timp ce Samsung a urcat până pe poziţia a noua, de pe 17. Cel mai bine plasat producător japonez de electronice este Canon, pe locul 30.

Producătorii japonezi de bunuri şi echipamente electronice sau destinate industriei informaţiei şi telecomunicaţiilor aveau acum doi ani, potrivit celor mai recente date, 665.000 de angajaţi, reprezentând 8,7% din totalul locurilor de muncă la nivelul industriei manufacturiere locale. Pe de altă parte, aceleaşi fabrici generează 10% din producţia industriei japoneze.

Companiile au totodată o expunere foarte ridicată pe piaţa locală, aflată în declin abrupt. În ultimul an fiscal Panasonic a obţinut 53% din venituri în Japonia, Sharp 48%, iar Sony 32%, potrivit datelor Bloomberg.

„Au putut creşte în Japonia, o piaţă uriaşă de consum, astfel că s-au extins încet pe plan internaţional, deschizând târziu centre de dezvoltare, producţie şi vânzări în străinătate. Să nu mai vorbim de management”, se arată într-o analiză recentă a Citigroup.

Spre comparaţie, Samsung şi LG Electronics obţin mai puţin de 20% din veniturile anuale pe piaţa locală.

Populaţia Japoniei, care a atins în 2008 un maxim istoric de 127,8 milioane de locuitori, va scădea la 101 milioane până în 2050, potrivit proiecţiilor oficiale.

Produsul Intern Brut s-a contractat în termeni nominali în opt din ultimii 16 ani, potrivit datelor Băncii Mondiale, iar consumul retail a scăzut la 136.800 miliarde yeni în 2011 (1.751 miliarde de dolari), de la 146.300 miliarde yeni în 1996.

Totodată, companiile japoneze şi-au concentrat eforturile de extindere în străinătate pe economiile dezvoltate, aflate acum în declin din cauza crizelor financiare ale ultimilor ani, în timp ce producătorii sud-coreeni sau chinezi sunt mai bine poziţionaţi în regiunile emergente, cu un potenţial ridicat de creştere.

Sony, Sharp şi Panasonic au obţinut în ultimul an fiscal 70% din venituri pe pieţele din Japonia, cele două Americi şi Europa, în timp ce pentru Samsung procentajul este de 52%, iar în cazul LG de 35%.

Asemenea constructorilor de automobile în SUA, producătorii japonezi de electronice au facilitat boom-ul economic al ţării după cel de-Al Doilea Război Mondial, transformând arhipelagul asiatic într-una dintre marile puteri economice ale lumii. Concentrarea pe piaţa locală şi adaptarea târzie la schimbările preferinţelor consumatorilor cauzează însă o multitudine de probleme pentru aceste companii, care deşi au început să ia măsuri pentru redresare vor fi nevoite să concedieze masiv şi să-şi restrângă semnificativ afacerile pentru a supravieţui.