Elena Mateescu, ANM: Acest an agricol este unul dintre cei mai secetoşi din istorie

Conform estimărilor de specialitate, cele mai afectate culturi agricole sunt porumbul şi floarea-soarelui, în timp ce Moldova este regiunea atinsă cel mai grav de seceta pedologică extremă, cu cea mai redusă cantitate de precipitaţii din istorie, de 322,6 litri pe metru pătrat, în acest an.

Cât va mai dura canicula, cum se transformă clima la nivel internaţional şi în ce stadiu se află proiectele pe care ANM le are în plan pentru a fi implementate sunt câteva dintre subiectele abordate în interviu de către Elena Mateescu.

Cele mai recente date arată că perioada 2012 – 2021 este cea mai călduroasă de când se fac măsurători în România. În acest ritm încotro ne îndreptăm, ce ne aşteaptă?

Elena Mateescu: Într-adevăr, perioada 2012 – 2021 reprezintă perioada cea mai caldă de 10 ani consecutiv din ţara noastră, în care valorile de temperaturi au înregistrat la nivel anual abateri termice pozitive între 0,68 grade Celsius, cât am avut în 2021, până la 1,96 grade Celsius în 2019, cel mai călduros an din istoria măsurătorilor din 1901 şi până în prezent. Anii 2019 şi 2020 rămân în top cei mai calzi ani şi, cu siguranţă, şi anul 2022, aşa cum arată cel puţin evoluţia de la 1 ianuarie şi până în prezent. Ceea ce ne aşteaptă, cel puţin în următoarea perioadă, este posibil să se înscrie în seria anilor celor mai călduroşi. Oricum, vara 2022 este o vară a extremelor meteorologice. Dacă luna iunie, din punct de vedere termic, se situează ca fiind a cincea lună cea mai caldă din istorie, a treia cea mai secetoasă, nici „Luna lui Cuptor” nu face excepţie. Perioada 1-17 iulie o situează la o abatere faţă de normalul climatologic al lunii lui Cuptor în ţara noastră cu aproape un grad mai caldă, iar din punct de vedere pluviometric, din păcate, în top, fiind cea mai secetoasă perioadă din istorie, pentru că înregistrăm o cantitate medie de numai 35% din ceea ce ar fi normal pentru o lună iulie în ţara noastră.

Fermierii susţin că nici dacă ar cădea 200 de litri de precipitaţii pe metru pătrat nu ar fi suficient acum pentru a se reface rezerva de apă din solul agricol.

Elena Mateescu: Vorbim despre o secetă extremă, de lungă durată, instalată încă din a doua jumătate a verii a anului 2021. Practic, în anul agricol 2021, la 1 septembrie, am intrat pe un fond de secetă deja instalat mai ales în jumătatea estică a ţării, secetă care s-a continuat, cu o iarnă blândă şi mai săracă în precipitaţii. Şi nici primăvara nu a făcut excepţie… iată debutul verii. Practic, ne îndreptăm spre finele celei de-a doua luni din această vară şi suntem într-un context în care deficitul de precipitaţii este unul semnificativ. Avem zone în ţară, mai ales în Moldova, care în cele zece luni şi două decade aproape au înregistrat cantităţi de apă sub 200 de litri sau cel mult 230 de litri pe metru pătrat, aproape 10 litri în medie pe lună ceea ce reprezintă foarte puţin. Ce putem să evidenţiem, calculând cantitatea de precipitaţii de la 1 mai şi până în data de 17 iulie? De ce menţionez această perioadă? Pentru că lunile mai – iunie sunt luni în care consumul faţă de apă al plantelor este unul foarte mare. Nu în ultimul rând, pentru culturile de toamnă, mai ales luna mai, iar luna iunie şi iulie pentru culturile înfiinţate în primăvară porumb şi floarea-soarelui.

La acest moment, cantitatea de 115,4 litri pe metru pătrat situează acest interval pe primul loc ca fiind cel mai secetos din istorie, urmat de anul 2000 în care am avut o cantitate de 135,1 litri pe metru pătrat. Iată de ce în acest an agricol discutăm, practic, de un deficit accentuat, instalat încă din a doua parte a verii, debutul anului agricol. Din cele zece luni şi două decade, ar trebui să menţionăm că doar în două luni am avut cantităţi în medie peste norme – decembrie şi aprilie – dar care pentru jumătatea de est, chiar dacă am avut cantităţi de apă uşor peste norme, de 60-70 de litri pe metru pătrat, nu a putut compensa nevoia de apă în această parte a ţării.

Ceea ce este semnificativ este că ne îndreptăm spre finele anului agricol curent, 31 august. Semnalele sunt în continuare pentru un deficit de precipitaţii, cel puţin în săptămânile 18 – 25 iulie, 25 iulie – 1 august şi chiar în prima săptămână din august, ceea ce va face cu siguranţă ca acest an agricol să fie unul dintre cei mai secetoşi din istorie. Aş menţiona aici cantitatea de la 1 septembrie 2021 şi până în prezent, la 17 iulie, de doar 424,4 litri pe metru pătrat, ceea ce face ca, cel puţin la acest moment, să fie pe primul loc ca fiind cel mai secetos.

Avem acest deficit, această secetă de care spuneaţi. Ce ar trebui făcut în aceste condiţii? Reprezintă irigaţiile o soluţie?

Elena Mateescu: Sunt o soluţie, cu siguranţă, pentru compensarea nevoii de apă în perioadele secetoase, mai ales în lunile mai – iunie sau iulie – august, când planta are nevoie în medie de 10-11 litri pe metru pătrat pe zi de apă. Dar la acest deficit de apă nu au contribuit doar insuficienţa precipitaţiilor sau distribuţia neuniformă în timp şi spaţiu. Au contribuit şi temperaturile mai ridicate, pentru că şi toamna a fost una călduroasă, iarna una călduroasă. Nu vorbim de luna iunie din acest an, când am înregistrat al doilea Cod Roşu de caniculă, cel mai timpuriu din istorie, după anul 2021. Ne amintim că, în intervalul 24 – 25 iunie, am emis primul Cod Roşu de caniculă pentru zonele din partea de vest, nord-vest a ţării, acolo unde ne-am apropiat de cele mai ridicate valori pentru această regiune, considerate maxime absolute 39 – 40 de grade.

În acest an, în 30 iunie şi 1 iulie, am avut din nou Cod Roşu de caniculă în partea de vest a ţării. Trebuie să menţionăm că pragul de stres termic pentru agricultură o reprezintă limita de 32 de grade Celsius în condiţiile în care în foarte multe zile consecutive înregistrăm şi mai timpuriu aceste valori de temperaturi, asociate şi cu insuficienţa apei, sol, cu siguranţă atunci seceta creşte în intensitate şi nu în ultimul rând se extinde.

Cum arată la acest moment „harta secetei” în România?

Elena Mateescu: În acest an agricol Moldova este zona cea mai afectată. Dacă în anul agricol 2019 – 2020, cel mai recent an agricol secetos, în Dobrogea am înregistrat cea mai mică cantitate de precipitaţii din istorie, reprezentând valoarea cea mai coborâtă, de numai 229,2 litri pe metru pătrat, în acest an în Moldova înregistrăm cea mai coborâtă valoare, de 322,6 litri pe metru pătrat pătrat. Observăm nuanţele de galben ce caracterizează starea de secetă pedologică extremă în Moldova, în Dobrogea, în Bărăgan, nu în ultimul rând în Banat, în Crişana şi în Maramureş, dar şi areale din Câmpia Română sau în centru, cea mai mare parte a Transilvaniei.

Deficitele cele mai mari de apă sunt în jumătatea estică a ţării, dar şi în partea de vest-nord-vest a ţării. În aceste regiuni, practic, analizăm cantitatea de precipitaţii de la 1 septembrie până în 17 iulie observăm, comparativ cu anul 2019 – 2020 că în cea mai mare parte a regiunilor cantităţile de precipitaţii în acest an sunt mai mici, exceptând de această dată Dobrogea, dar care şi în acest an are o cantitate de doar 50% din normalul perioadei analizate.

Care sunt cele mai afectate culturi agricole?

Elena Mateescu: La acest moment vorbim despre culturile de porumb şi de floarea-soarelui, pentru că perioada mai – iunie şi iată aproape primele două decade din iunie, când ar fi trebuit să avem o rezervă satisfăcătoare care să asigure nevoia de apă în perioada consumului maxim faţă de apă al culturilor prăşitoare, s-au înregistrat, din păcate, deficite accentuate.

La pomii fructiferi şi viţa-de-vie?

Elena Mateescu: Şi la acest culturi sunt unele probleme, însă sistemul radicular mult mai adânc, comparativ cu culturile de câmp, poate să asigure o uşoară revigorare în ceea ce priveşte consumul de apă. Cu siguranţă, seceta de lungă durată care s-a prefigurat în acest an şi, din păcate, pentru ceea ce urmează în următoarele patru săptămâni, vor determina o nevoie acută şi pentru speciile pomii-viticole.
La acest moment încheiem anul agricol la 31 august pe un fond de secetă puternică. Cu siguranţă, noul an agricol 2022 – 2023 va fi influenţat de un decalaj semnificativ al înfiinţării culturilor, având în vedere condiţiile mai puţin favorabile pentru pregătirea terenurilor din această perioadă, care ar trebui să înceapă cel puţin de la mijlocul lunii august.

Din punct de vedere meteorologic ce ne aşteaptă şi când scăpăm de arşiţă?

Elena Mateescu: Luni am înregistrat maxime de până la 31 de grade în partea de vest, sud-vest a ţării şi ne apropiem de pragul unei zile de caniculă, 34 de grade la umbră în aceleaşi zone, cele mai ridicate valori fiind de aşteptat în partea de vest, sud-vest şi sud a ţării. Astăzi avem deja 35 – 36 de grade, pentru ca de joi să vorbim de 37 – 38 de grade, iar vârful acestui episod de caniculă să-l înregistrăm începând de vineri şi până marţi, când ne aşteptăm ca la nivelul regiunilor de câmpie din partea de vest, sud şi est a ţării, posibil să consemnăm şi valori de 39 – 40 de grade. Dar nu numai temperaturile maxime diurne sunt unele dintre cele mai ridicate. Şi nopţile vor fi tropicale, pentru că minimele, pe parcursul nopţilor cu siguranţă se vor situa peste 20 de grade Celsius ceea ce va face ca disconfortul termic să fie unul accentuat şi în intensificare de la o zi la alta având în vedere şi perioada de zile consecutive în care valul de căldură va deveni unul persistent şi în intensificare.
Zonele montane vor fi mai ferite, dar şi acolo vor fi temperaturi de 30 de grade, la nivelul maximelor şi sunt considerate valori peste ceea ce ar fi normal pentru această perioadă.

Aceste fenomene nu se întâmplă doar în România, ci în întreaga Europă, inclusiv în partea nordică a continentului. Care este explicaţia?

Elena Mateescu: Da. Aşa este. Trebuie să vorbim şi de partea de sud. Ne amintim de Portugalia, Spania, Franţa, iată acum Marea Britanie, zone în care s-au înregistrat deja recorduri ale temperaturilor neobişnuite pentru pe această perioadă. Cu siguranţă, valul de căldură, masa de aer tropical, este de aşteptat să abordeze şi zona ţării noastre şi să se intensifice în special la sfârşitul acestei săptămâni şi debutul săptămânii viitoare, după care miercurea viitoare ne aşteptăm la o uşoară răcorire în partea de vest, la valori de 33 de grade în sudul ţării. Rămânem, însă, cu valori de 37 – 38 de grade.

Sunt condiţii pentru emiterea de avertizări de tip nowcasting Cod Roşu în această perioadă?

Elena Mateescu: Există varianta ca miercuri dimineaţa (20 iulie n.r.) să emitem o alertă generală în ceea ce priveşte perioada de caniculă pe care o vom traversa. Va fi emisă o alertă meteorologică pentru întreg intervalul, într-o primă fază, după care vom creşte gradul de alertare în funcţie de dinamica şi intensitatea fenomenului.

Ca număr de avertizări nowcasting emise anul acesta, cum se prezintă situaţia faţă de anul 2021?

Elena Mateescu: La acest moment, din punctul de vedere al fenomenelor de instabilitate, vara 2022 nu a fost atât de „generoasă” cu privire la emiterea alertelor de vreme severă imediată, specifice celei mai ploioase luni din ţara noastră. Avem un număr mai redus, de 48 alerte, comparativ cu cele peste 200 înregistrate anul trecut. Din păcate, fenomenul care este de evidenţiat rămâne seceta pedologică extremă.

Pentru că aminteam de avertizările de tip nowcasting, există un proiect ce are ca scop emiterea, de la un moment dat, de informări privind calitatea aerului. În ce stadiu se află această iniţiativă?

Elena Mateescu: Este un proiect coordonat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în care Administraţia Naţională de Meteorologie este partener. Suntem în faza de elaborare, de pregătire a datelor care să valideze sistemul integrat de prognoză de calitate a aerului.

Cum va funcţiona, practic?

Elena Mateescu: Aşa cum se emit hărţile privind parametrii meteorologici, aşa se vor emite şi hărţile privind parametri de calitate a aerului la nivelul României, zilnic. Prognozele vor avea la bază datele din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului, dar şi sistemul modelelor numerice de prognoză a vremii şi estimări privind indicatorii de calitate. Proiectul ar trebui să se finalizeze în 2023.

Climatologii au anunţat, recent, că deasupra regiunilor tropicale a fost identificată o nouă gaură din stratul de ozon de şapte ori mai mare decât cea de deasupra Polului Sud. Încălzirea globală se pare că este în expansiune, iar soluţiile se lovesc de noi conjuncturi. Cum vedeţi acest fenomen şi cum îl putem depăşi?

Elena Mateescu: Cred că trebuie să interpretăm aceste lucruri într-un context global, în condiţiile în care observăm că an de an recordurile înregistrate în anul respectiv doboară recordurile înregistrate anterior. Practic, ritmul de accelerare este unul semnificativ. Dacă observăm că an de an temperatura medie globală a aerului este într-o evidentă tendinţă de creştere, asociată şi cu o mai mare cantitate de vapori de apă, vorbim practic de mai multe valuri de căldură, mai multe perioade de secetă, mai multe perioade de inundaţii. Observăm aceste alternanţe care, până la urmă, guvernează ceea ce se cheamă contextul extrem al evoluţiei vremii.
Tindem să considerăm că aceste evoluţii extreme să devină un tipar de vreme normală, în condiţiile în care deja observăm evoluţii aproape apropiate de ceea ce înseamnă vârfurile de producere a acestor fenomene, indiferent de sezonul în care ne aflăm.

Observăm valuri de căldură mai timpurii, observăm persistenţa mai mare şi durata mai mare manifestată prin ceea ce se întâmplă acum în Europa, când cupola de foc prezentă de mai bine de două săptămâni în partea de sud şi vest a Europei va aborda şi zona ţării noastre în perioada imediat următoare. De asemenea, observăm ce s-a întâmplat în China, în Japonia, zone în care ne-am apropiat de recordurile absolute în luna iunie şi la începutul lunii iulie de temperaturi, sau în zona Cercului Polar, când am înregistrat valori cu mult peste ceea ce ar fi normal în această perioadă.

La finele intervalului de caniculă, din păcate, fenomenele de instabilitate care au generat situaţii de natură hidrologică, cantităţi abundente cel puţin în ultimele două zile în China, care au însemnat pentru locuitorii zonelor respective şi pentru ceea ce înseamnă bunurile materiale efectele binecunoscute.

Cred că nu este regiune pe glob în care să nu vorbim zilnic despre fenomene meteorologice extreme şi care să ne conducă la ideea că, într-adevăr, tiparele de vreme extremă tind să devină tipare de vreme normală. Cu siguranţă, 1,5 Celsius sau 2 grade Celsius, stabilit ca prag-ţintă prin Acordul de la Paris, va trebui luat în considerare ca angajament prin operaţionalizarea măsurilor de adaptare. Dacă nu tindem spre această ţintă, cu siguranţă pe anumite sectoare efectele pot fi reversibile.

Cel puţin la nivelul ţării noastre, observăm ce a însemnat seceta în acest an agricol. Dacă facem o comparaţie, luând la nivel de deceniu în perioada 1901 şi până în prezent, între 1901 şi 2000 înregistrăm în medie 1-3 ani excesiv de secetoşi pe deceniu, în 2001 – 2010 avem deja 5 ani excesiv de secetoşi, şi 2011 – 2020 rămânem tot la un număr de 5 ani şi iată că şi deceniul actual 2021 – 2023 debutează tot cu un an excesiv de pe secetos, la numai doi ani distanţă de 2019 – 2020.

În aceste condiţii mai putem vorbi în România despre patru anotimpuri?

Elena Mateescu: Da, vorbim de patru anotimpuri. Până la urmă, locul şi poziţia în care ne aflăm ne privilegiază cumva. Ce trebuie să luăm în considerare este anotimpul de tranziţie care păstrează caracteristici cel puţin în primăvară. Foarte mulţi ani am avut manifestări de iarnă în luna martie sau în prima lună de toamnă prelungirea sezonului de vară când, în foarte multe zile consecutive în septembrie, am înregistrat valori peste 32 – 35 de grade. Aici trebuie să vedem că, într-adevăr, modul în care condiţiile meteorologice caracterizează un anotimp depind foarte mult de ceea ce se întâmplă la nivel european sau în contextul în care circulaţia maselor de aer este una într-o dinamică continuă şi determină aceste tipuri semnificative.

Care sunt noutăţile cu privire la Centrul European de Agrometeorologie pentru Regiunea VI a Europei, primul centru de acest fel din lume, ce va fi găzduit de România?

Elena Mateescu: Suntem în etapa de evaluare tehnică a ofertelor depuse. Le vom finaliza până la sfârşitul lunii iulie, să semnăm cât mai repede contractul cu operatorul economic care a depus oferta cea mai bună din punct de vedere tehnic şi care răspunde cerinţelor de implementare a unui asemenea proiect, astfel încât la finele anului 2023 să putem să spunem că Centrul European de Agrometeorologie, prima iniţiativă de acest fel din lume, devine operaţional.
Sunt trei oferte tehnice şi financiare depuse şi deocamdată suntem în etapa de evaluare. Important este că am semnat contractul cu Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care proiectul Inframeteo devine de la viziune la acţiune, deci practic o acţiune care se va implementa până la sfârşitul anului 2023.

Ce alte proiecte există în planul ANM?

Elena Mateescu: În afara obiectivului principal privind înfiinţarea Centrului European de Agrometeorologie, un alt obiectiv foarte important îl reprezintă achiziţia celor şapte radare noi, dual-polarimetrice, instrumente foarte utile în activitatea operaţională de prognoză şi avertizare.
Nu în ultimul rând, modernizarea în continuare a infrastructurii de meteorologie la nivelul staţiilor de suprafaţă. De asemenea, platforma Copernicus pentru imaginile satelitare sau toată partea de comunicaţii şi IT, care până la urmă, reprezintă infrastructura din spatele activităţii operaţionale de prognoză şi avertizare.
Pe lângă proiectul Inframeteo, în valoare de aproximativ 50 de milioane de euro, trebuie să menţionăm şi obiectivul inclus în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, pentru că avem prins în capitolul „Managementul Apei”, coordonat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, extinderea reţelei actuale de staţii meteorologice automate de suprafaţă, de la 166 câte avem în prezent, cu încă 300 de staţii meteorologice noi, dintre care o sută vor fi dedicate Programului de Agrometeorologie pentru viitorul Centru de Agrometeorologie. Alocarea financiară pentru acest proiect este de 40 de milioane de euro.