În viziunea populiştilor de la SVP, banca centrală ar trebui să menţină rezervele de aur la cel puţin 20% din nivelul activelor din bilanţ, faţă de 8% în prezent, având la dispoziţie cinci ani să se conformeze. Practic, ca procent, rezerva de aur ar reveni la nivelul din 2008, dinaintea crizei financiare globale şi a crizei datoriilor de stat din zona euro, când activele instituţiei erau cu mult mai reduse.
Elveţia are în prezent o rezervă de aur în valoare de 500 de miliarde de franci elveţieni (414,4 miliarde de euro), cifră care a crescut puternic începând din anul 2011, când SNB a introdus un prag minim de 1,20 franci/euro pentru cursul de schimb, pentru a stopa aprecierea accelerată a francului elveţian în contextul crizei datoriilor de stat din zona euro, potrivit unui material pe blogul prestigioasei publicaţii americane The Wall Street Journal. Banca centrală reiterează frecvent că nu a venit timpul să renunţe la pragul de 1,20 şi că este pregătită să cumpere volume neliminate de euro pentru a-şi impune punctul de vedere.
SNB deţine 1.040 tone de aur. Pentru a ajunge la ţinta de 20% din active dorită de Partidul Popular, banca ar trebui săcumpere, în fiecare din cei cinci ani pe care îi are la dispoziţie pentru a se conforma, câte 10% din producţia anuală mondială de aur, în total 1.500 de tone, estimează pentru WSJ Beat Siegenthaler, strateg la UBS, cea mai mare bancă elveţiană. Pe lângă impactul puternic asupra preţului aurului pe termen mediu, un astfel de deznodământ ar împinge în sus şi preţul de echilibru al metalului preţios pe termen lung, estompând efectul avut în ultimii ani de scăderea cererii.
Problema cheie: ce se va întâmpla cu francul
Analiştii băncii britanice Barclays cred că un vot pentru consolidarea rezervelor de aur ale Elveţiei ar reduce capacitatea băncii centrale de a impune pragul minim de 1,20 franci/euro, din moment ce o bună parte din resursele financiare ale instituţiei ar fi angajate, în fiecare an, în cumpărarea de aur. De asemenea, obligativitatea de a menţine rezervele de aur la 20% din activele din bilanţ ar reduce semnificativ flexibilitatea decizională a SNB, din moment ce orice măsură temporară ar căpăta astfel implicaţii permanente şi ar fi mai costisitor de susţinut. Pragul de 1,20 franci/euro ar deveni astfel mai greu de menţinut pentru banca centrală, generând noi riscuri de apreciere a francului elveţian pentru economia elveţiană, având în vedere creşterea economică anemică din zona euro, presărată cu reprize de recesiune tehnică.
Cum vor vota elveţienii
Pe scurt, „nu”. Principalul argument al susţinătorilor iniţiativei, că aurul ar reprezenta o sursă de stabilitate pe termen lung, este invalidat de voliatilitatea ridicată din ultimii ani a preţului aurului, spune Siegenthaler de la UBS. Totodată, chiar şi în cazul unui vot favorabil, referendumul ar trebui apoi validat de o majoritate simplă a cantoanelor elveţiene, obstacol care pare imposibil de depăşit având în vedere opoziţia vehementă a băncii centrale şi a guvernului faţă de iniţiativă.