Emil Boc şi delirul dialogului social

17 01. 2012

Noua lege a sănătăţii se va face într-un dialog general despre care aflăm de la ministrul aproape mut Ritli Ladislau că ar putea dura cam şase luni. Vor fi întrebaţi toţi: doctori, brancadieri, farmacişti, oameni cu gripă, copii vaccinaţi, oameni cu perfuzii. S-a intrat în dialog abrupt şi tripartit şi cu zona economică. O parte din tripartit a absentat, sindicatele n-au venit, domnul Boc a vorbit cu patronatele. Le-a zis că nu poate nimic dar că dialogul continuă. De mâine, domnul Baconschi începe şi dânsul dialogul cu societatea civilă şi aflăm că după vreo două luni de dialog o să tragă nişte concluzii.

După ce peste 60 de oraşe au ieşit, cum-necum, în stradă, trăim o euforie a comunicării. PDL descoperă dialogul ca procedeu literar. Nu are mesaj. Nu are o ofertă. Îşi închipuie lunile următoare ca unele de stat la masă şi vorbit până vine anotimpul fericit al comasatelor. Toţi vor fi băgaţi în seamă. Nu scapă nimeni.

Această soluţie de criză, construită în pripă, e o nouă formă de pantomimă politică. Am mimat dezvoltarea, am mimat anticorupţia, am mimat antiaroganţa, am mimat reformele şi autostrăzile. Acum mimăm dialogul, ce mare lucru. Poate că e vorba despre politică făcută după ureche dar măcar e una deschisă la durerile naţiunii.