Epopeea creanţei Libia: Instanţa a tăiat la jumătate pretenţiile Fiscului faţă de cel mai mare datornic din România

Judecătoria Sectorului 1 a stabilit că firma este datoare, în total, cu circa 500 de milioane de lei, şi nu cu aproape un miliard de lei, cât a cerut Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentantul statiului în proces.

“Anulează, în parte (…) executarea silită a sumei repretentând dobânda legală ce depăşeşte suma de 298.676.752 lei. (…). Menţine executarea silită pentru suma de 298.676.752 lei (…) ca fiind suma datorată de contestatoare intimatei cu titlu de dobândă legală pentru perioada 05.01.2001-15.03.2015” se arată în decizia instanţei din luna noiembrie.

Cât ceruse Fiscul aflăm din motivarea deciziei instanţei, emisă în această lună, şi consultată de ECONOMICA.NET : “744.524.660 lei, reprezentând dobânda legală aferentă perioadei 05.01.2001-15.03.2015, alături de debitul principal de 204.466.718 lei”.

Fiscul are timp până la finalul lunii ianuarie să conteste decizia.

Potrivit ultimelor date de pe site-ul ANAF, datoria firmei Oilfield Exploration Business Solutions SRL la buget este de 934 de milioane de lei. Firma este cel mai mare datornic la buget, iar această datorie reprezintă, la bază, creanţa Libia, unul dintre cele mai vechi dosare din justiţia românească.

În anii 80, Rompetrol, firma de stat la acea vreme prin care statul român derula operaţiuni în străinătate, încheia un acord petrolier pentru dezvoltarea şi exploatare a unui zăcământ de petrol din Libia. Murzuk. În 1992, România a vândut concesiunea companiei spaniole Repsol, iar banii urmau să fie recuperaţi de Rompetrol SA, firmă care a fost ulterior cumpărată de Dinu Patriciu. Omul de afaceri nu a plătit statului decât o tranşă din sumă, iar ulterior, statul român a dat în judecată Rompetrol, pentru a recupera restul. Suma se ridică la 58,5 milioane de dolari americani.

În 2007, Patriciu a vândut grupul Rompetrol companiei petroliere naţionale kazahe KazMunaiGas. KMG a platit 1,6 miliarde dolari pentru cumpararea a 75% din actiunile grupului Rompetrol, potrivit raportului anual al companiei de stat din Kazahstan, sub ce se vehicula imediat după ce s-a făcut tranzacţia.

În momentul tranzacţiei, Dinu Patriciu a emis o garanţie în favoarea companiei kazahe, care să acopere eventualul prejudiciu care ar putea fi suportat dacă Rompetrol pierdea procesul cu statul în chestiunea creanţei libiene. Patriciu a murit însă în vara lui 2014, iar creanţa libiană nu a fost rezolvată.

În toamna lui 2014, în final justiţia a apus capăt procesului.  Firma Rompetrol SA, în solidar cu două persoane fizice, trebuie să plătească statului roman suma de 58.521.056 USD în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului.

Statul a calculat însă dobânzi şi penalităţi de trei ori mai mari decât valoarea datoriei. În faţa acestei situaţii, Rompetrol SA şi-a cerut insolvenţa pentru că, potrivit oficialilor kazahi, nu mai putea funcţiona, iar în locul ei a fost creată Oilfield Exploration Business Solutions, tot parte a grupului Rompetrol, cea care ar trebui să plătească statului acum datoria. Oilfield a contestat în instanţă calculul dobânzilor şi penalităţilor. După decizia instanţei din noiembrie, compania ar trebui să plătească jumătate din cât a solicitat Fiscul, evident în afara situaţiei în care Fiscul va contesta decizia şi va avea succes de cauză.

Pe de altă parte, beneficiind de acea înţelegere semnată cu Patriciu la momentul preluării grupului Rompetrol, kazahii încearcă acum să recupereze de la moştenitorii defunctului om de afaceri o parte din sumă şi au iniţiat procedurile legale în acest sens, potrivit unui anunţ făcut vara trecută.