Este prea dur Bruxelles-ul cu România în privinţa ţintei pentru energia regenerabilă? Care e situaţia pentru toate statele UE

Mai întâi, contextul:

Comisia Europeană are drept ţintă finală ca, în anul 2030, cel puţin 32% din consumul de energie să fie obţinut din surse regenerabile, acesta fiind doar una dintre politicile energetice care să contribuie la obiectivul “zero emission” al anului 2050. De această dată, Comisia nu a mai impus ţinte naţionale (aşa cum a făcut pentru 2020), ci doar o ţintă la nivel agregat. Fiecare ţară membră a trebuit să realizeze un plan naţional integrat energie-mediu (PNIESC-planul naţional integrat pentru energie şi schimbări climatice, pentru România) pe care să-l prezinte Bruxelles-ului, cu ţinta naţională. Se prezintă întâi varianta intermediară a acestui plan, după care Comisia face recomandări fiecărui stat, pentru a fi incluse în planurile finale, care trebuie trimise Comisiei până la finalul anului 2019. Majoritatea statelor membre au trimis aceste planuri intermediare.

Iată cum a tratat Comisia Europeană ansamblul contribuţiilor individuale ale fiecărui stat membru, relativ la ţinta finală de energie regenerabilă, ca procent din consumul total de energie al blocului comunitar, potrivit unei informări a Executivului comunitar.

“Uniunea trebuie să își păstreze și să-și consolideze poziția de lider mondial în domeniul energiilor regenerabile. Aceasta nu este doar o chestiune de securitate a aprovizionării și o politică responsabilă  în faţa schimbărilor climatice. Este, de asemenea, un imperativ de politică industrială de a exploata pe deplin potențialul de creştere “verde”.

Aproape toate statele membre și-au prezentat contribuția lor (prin planurile integrate de energie şi mediu-n.red.) pentru atingerea ţintei de energie regenerabilă  a Uniunii.

Aproximativ o treime din statele membre au prezentat ţinte ambițioase, cu Danemarca, Estonia, Spania, Lituania și Portugalia în prim plan, care au prezentat o creștere semnificativă a contribuţiilor lor

Cu toate acestea, există încă un decalaj la nivelul UE28. În conformitate cu planurile naţionale actuale, în loc de cel puțin 32%, ţinta la nivelul întregii Uniuni pentru anul 2030, ponderea energiei regenerabile ar atinge între 30,4% și 31,9% în 2030.

În consecință, Comisia solicită mai multor state membre să reexamineze nivelul ţintelor naţionale, pentru ca, pe baza planurilor naţionale finale, ţinta la nivelul întregii Uniuni să poată fi atinsă.

Creșterea adecvată a contribuțiilor naționale pentru unele state, corelată cu menţinerea contribuţiilor ţărilor cu ţinte ambiţioase, este esenţială pentru atingerea ţintei Uniunii, de o manieră echilibrată şi eficientă din punct de vedere al costurilor, deschizând astfel calea pentru crearea unei adevărate piețe europene pentru energia regenerabilă. Acest lucru ar permite Uniunii ca întreg să își exploateze pe deplin potențialul de utilizare eficientă a energiei din surse regenerabile, pentru a contribui la reducerea poluării aerului şi a dependenţei de importul de combustibili fosili. Uniunea va beneficia astfel de  poziția sa de lider în domeniul tranziţiei energetice”

Puteţi vedea mai jos, grafic, situaţia pe fiecare ţară. Coloana desenată în roşu reprezintă ţinta asumată de fiecare stat pentru anul 2030, iar mica bara orizontală roşie reprezintă ţinta finală recomandată de Comisie, pe baza propriilor fomule.

România s-a dus la Bruxelles cu o ţintă de 27,9% pentru 2030, considerată de opinia publică interesată de subiect din ţară drept inacceptabilă pentru Bruxelles, mai ales în condiţiile în care acum a ajuns la 24%, deci “progresul” ţării noastre şi efortul său la atingerea ţintei continentului ar fi mai mici comparativ cu potenţialul său real.

Iar Comisia exact asta a constatat şi a recomandat creşterea acestei ţinte, în varianta finală a PNIESC, la 34%. Iată recomandarea, exact aşa cum a fost publicată.

“A înălța semnificativ nivelul de ambiție pentru 2030, până la o pondere a energiei din surse regenerabile de cel puțin 34 %, aceasta fiind contribuția României la atingerea țintei Uniunii privind sursele regenerabile de energie pentru 2030, în conformitate cu formula indicată în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999.

A include în planul plan național integrat final privind energia și clima o traiectorie orientativă care să cuprindă toate punctele de referință menționate la articolul 4 litera (a) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1999 în conformitate cu ponderea menționată, dat fiind că este necesară intensificarea eforturilor în scopul atingerii acestei ținte în mod colectiv.

A prezenta politici și măsuri detaliate și cuantificate care sunt conforme cu obligațiile prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului, pentru a permite realizarea acestei contribuții la timp și în mod efficient din punctul de vedere al costurilor.

A spori nivelul de ambiție în sectorul încălzirii și răcirii, în scopul atingerii țintei orientative incluse la articolul 23 din Directiva (UE) 2018/2001, și a institui măsuri adecvate în scopul atingerii țintei pentru transporturi stabilite în planul național integrat privind energia și clima și în conformitate cu articolul 25 din Directiva (UE) 2018/2001. 

A institui măsuri pentru simplificarea procedurilor de acordare de licențe și autorizații și a furniza detalii suplimentare privind cadrele favorabile pentru autoconsumul de energie din surse regenerabile și comunitățile de energie din surse regenerabile, în conformitate cu articolele 21 și 22 din Directiva (UE) 2018/2001.

A furniza detalii suplimentare privind măsurile specifice de asigurare a sustenabilității aprovizionării cu biomasă și a utilizării biomasei în sectorul energetic, dată fiind contribuția importantă pentru România a biomasei în cadrul mixului energetic, în special în sectorul încălzirii și răcirii”

După cum se vede din tabel, strict din punct de vedere al procentelor raportate la consum (fiecare ţară are condiţii climatice diferite, la fel şi propriul mixt energetic), România este undeva la mijloc, asta după ce a depăşit deja ţinta din 2020-mai mult de jumătate din statele membre au ţinte la peste 30%. Ce se mai poate constata, tot la o primă vedere, este că, pentru noi, diferenţa este destul de mare între ce ne-am asumat şi ce trebuie să îndeplinim pe baza formulei Comisiai, pe care o ştiau inclusiv cei de la Bucureşti. Circa şase puncte procentuale diferenţă, doar în Belgia, Malta şi Slovenia pare a fi mai mare.