Începând cu 1 aprilie 2019, statele membre va trebui să aplice noi reguli în ceea ce priveşte etichetarea produselor alimentare, aceasta după ce noi elemente au fost introduse pe rând după 13 decembrie 2014, atunci când a început să se aplice Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (Regulament 1169/2011). Schimbarea, ce va apărea sub forma unor norme de aplicare, vizează acele produse al căror ingredient principal (materia primă) nu provine din aceeaşi ţară sau regiune cu produsul în sine, astfel că producătorii vor fi obligaţi să menţioneze pe etichete noi elemente.
Mai exact, potrivit draftului de proiect lansat recent de Comisia Europeană în dezbatere publică, producătorii au la dispoziţie mai multe variante de etichetare în cazul în care țara de origine sau locul de proveniență a produsului respectiv nu este aceeași (același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar.
O variantă ar fi ca producătorul să menţioneze pe etichetă faptul că „ingredientul principal nu provine din țara de origine sau locul de proveniență a produsului” sau orice altă formulă similară care ar putea avea
același sens pentru consumator.
De asemenea, ar putea menţiona că ingredientul principal este „UE”,”non-UE” sau „UE și non-UE” sau că provine dintr-o regiune sau orice altă zonă geografică, fie în cadrul mai multor state membre, fie în țările terțe, dacă aceasta este definită ca atare în temeiul dreptului internațional public sau este bine înțeleasă de consumatorii obișnuiți. Se mai poate preciza numele unui stat membru sau a unui stat terţ, țara de origine sau locul de proveniență în conformitate cu dispoziţiile specifice ale Uniunii referitoare la acel ingredient.
Totodată, dacă vorbim desptre peşte, se poate menţiona pe etichetă zona de pescuit conform FAO, marea sau apa dulcie, dacă este definită ca atare în dreptul internațional sau este cunoscută de consumatorii obișnuiți.
Conform proiectului, informațiile privind originea ingredientului principal trebuie să apară în același câmp vizual ca și indicarea țării de origine / locului de proveniență al produsului alimentar.
Regulamentul se va aplica începând cu 1 aprilie 2019, dar produsele deja comercializate sau etichetate înainte de acea dată pot fi vândute până la expirarea stocurilor. Proiectul va fi în dezbatere publică până în data de 1 februarie.
Până acum, pentru acest gen de situaţie nu existau norme de aplicare, în Regulamentul privind etichetarea produselor alimentare menţionându-se doar că:
„În cazul în care se indică țara de origine sau locul de proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași (același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar:se indică de asemenea țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau se indică faptul că țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar”.
În România, problema etichetării produselor alimentare cu specificarea originii materiei prime se discută de mai mulţi ani, în acest sens existând şi o lege care a intrat în vigoare la 1 ianuarie anul acesta. Este vorba despre Legea nr. 192/2017 pentru modificarea Legii nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate. Ea specifică faptul că, printre altele, informațiile obligatorii care trebuie inscripționate pe câmpul vizual sunt: țara de origine sau locul de proveniență a laptelui cu ponderea cea mai mare, numele operatorului economic procesator al laptelui; procesul de tratament termic utilizat”.
De asemenea, potrivit legii, înscrierea pe eticheta produsului finit a mențiunii «Produs românesc» va reveni doar celor care folosesc în proporție de 100% ca materie primă laptele provenit de la producători și procesatori, lapte de origine românească, atestat pe baza documentelor de trasabilitate.”