Europa, cel mai mare producător de hidrogen verde, cu o pondere de 30% din capacitatea mondială de producţie – studiu

Conform unui comunicat al companiei, Orientul Mijlociu şi Australia au, la rândul lor, capacităţi importante de producţie, cu cote estimate la aproximativ 20% fiecare. Însă, pentru materializarea scenariului „emisii zero până în 2050”, volumul de hidrogen „curat” produs la nivel mondial ar trebui triplat, mai arată studiul.

Hidrogenul se bucură de cerere în creştere în piaţă, fiind una dintre foarte puţinele opţiuni viabile pentru reducerea emisiilor de carbon, pe lângă electrificare, precum şi pe fondul accesului diminuat la combustibilii clasici. UE estimează că, până în 2030, fiecare miliard de euro investit în proiecte pe bază de hidrogen va produce 10.000 de noi locuri de muncă directe şi indirecte. Dintre cele 600 de proiecte pe hidrogen anunţate sau operaţionale la nivel mondial în 2022, cele mai mari 25 cumulează aproximativ 70% din capacitatea totală actuală, ceea ce indică o piaţă deja diversă, cu multe proiecte locale, de mică amploare, care pot acoperi cereri punctuale, şi câteva proiecte majore, cu valenţe regionale, concentrate în Europa, Orientul Mijlociu, SUA şi Australia.

Hidrogenul este optim în procese industriale care au loc la temperaturi înalte, aduce o densitate energetică mai mare decât cea a bateriilor, deci oferă putere mai mare pentru maşini şi utilaje grele, şi are capacitatea de a stoca energie obţinută din surse regenerabile intermitente, precum cea solară şi eoliană, arată studiul. State precum Japonia, Coreea de Sud şi SUA iau în calcul folosirea hidrogenului pentru generarea de energie electrică sau producerea de combustibili sintetici.

Dintre toate variantele de hidrogen – verde, obţinut din apă, prin electroliză, fără emisii de carbon, gri, pe bază fosilă, cu emisii de carbon, albastru, tot fosil, însă fără emisii, roz, pe bază nucleară, aflat încă în faza de cercetare – hidrogenul verde este cel mai „curat”, iar potenţialul şi interesul de a-l adopta diferă de la o industrie la alta, arată studiul. De exemplu, industria chimică şi petrochimia utilizează deja hidrogen gri, astfel că ar avea nevoie de investiţii minimale pentru a converti o parte din infrastructuri şi a obţine curat şi mai ieftin unele produse.

Potrivit companiei de consultanţă, industria grea, aviaţia şi transporturile rutiere de mare tonaj sunt încurajate prin reglementări specifice să apeleze la hidrogen verde, având ca orizont 2030, în timp ce pentru celelalte categorii de transport planurile de decarbonizare rămân incerte şi este de aşteptat să se materializeze post-2030. În ceea ce priveşte automobilele şi imobilele (încălzire), acestea beneficiază de alternativa electrică, deci sunt mai puţin predispuse tranziţiei către hidrogen.

„Studiul propune cinci direcţii de acţiune pentru o tranziţie funcţională către energia pe bază de hidrogen. În primul rând, crearea unei cereri naturale în piaţă, prin coalizarea actorilor economici convinşi de beneficiile tehnologiilor pe hidrogen. În al doilea rând, este nevoie de reglementări aplicate domeniului, de exemplu, stabilirea unui index privind gradul de poluare a diverselor tehnologii pe bază de hidrogen şi deci încurajarea hidrogenului verde între opţiunile existente. Paşii următori se referă la cuplarea potenţialului de producţie cu cel de stocare şi transport, prin convertirea infrastructurilor care există deja. Nu în ultimul rând, este nevoie de colaborare: inovaţia nu vine sub presiunea reglementărilor, ci prin voinţa comună şi demersuri sistemice. Soluţia de a integra aceste măsuri sunt aşa-zisele Ťhub-uri de hidrogenť, adică zone geografice care au resurse accesibile de producţie, potenţial investiţional şi reglementări care stimulează piaţa de profil, iar studiul arată că Europa se bucură de cele mai bune premise pentru a materializa până în 2030 astfel de proiecte. Prin potenţialul său semnificativ din zona energiilor regenerabile, şi România poate juca un rol important şi sper ca viitoarea strategie naţională a hidrogenului să reflecte un nivel de ambiţie corespunzător acestui potenţial”, a declarat Sorin Elisei, director consultanţă, Deloitte România.

Cheltuielile companiilor legate de infrastructură pot scădea cu până la 95% în scenariul „hub-urilor de hidrogen” în comparaţie cu scenariul investiţiei individuale, indică studiul Deloitte. Pe lângă optimizarea costurilor, această soluţie aduce şi beneficii precum sistematizarea tranziţiei verzi, diversificarea pieţei muncii şi dezvoltarea de noi modele de business, de exemplu lanţuri sinergice de producere a cimentului, metanolului şi oţelului.

Studiul Deloitte „Hydrogen. Making it happen” evaluează bunele practici şi variante optime pentru a avansa spre atingerea obiectivului „emisii zero până în 2050”, precum şi măsura în care hidrogenul poate răspunde provocărilor actuale din piaţa energetică.

Deloitte furnizează la nivel global servicii de audit, consultanţă fiscală şi juridică, consultanţă, consultanţă financiară şi managementul riscului. Cu o istorie de peste 175 de ani, Deloitte acoperă peste 150 de ţări şi teritorii.