Europarlamentare: Posibile grupuri şi alianţe în viitorul Parlament European

Potrivit sondajelor, partidele populiste de dreapta şi de stânga vor avea mai multe mandate decât până acum, în contextul în care alegătorii îşi exprimă frustrarea provocată de anii de criză economică. Totuşi, este de aşteptat ca partidele de centru să obţină circa 70% din mandate în viitorul PE.

Activitatea în grupuri le dă mai multă putere coaliţiilor pentru a susţine sau bloca legi şi le oferă acces la fondurile UE, precum şi dreptul de a face parte din comisii, dar ele trebuie mai întâi să fie recunoscute în mod oficial de către Parlamentul European.

Pentru a forma un grup, ele trebuie să aibă cel puţin 25-30 de membri aleşi în cel puţin şapte state membre ale UE. Prezidarea unei comisii este mai dificilă, deoarece necesită obţinerea a 40-50 de mandate. În cazul celor mai influente comisii, este nevoie chiar de mai multe mandate.

Grupurile politice primesc granturi din partea PE pentru a-şi acoperi cheltuielile legate la reuniuni, deplasări, campanii şi personal. Sumele variază în funcţie de cât de numeros este grupul. Cel mai mare grup din actualul PE este Partidul Popular European (PPE), care a obţinut 9,4 milioane de euro în acest an. Alte grupuri mai mici au primit mai puţin de 400.000 de euro.

În actualul PE există şapte grupuri, precum şi partide neafiliate care nu au aderat la niciuna dintre familiile politice recunoscute.

În ce priveşte viitorul PE, marea problemă este dacă extrema-dreaptă va fi în măsură să formeze alianţe puternice.

Câteva posibile grupuri politice în viitorul for legislativ european sunt:

Partide tradiţionale

––––––––

* Partidul Popular European (PPE, centru-dreapta)
* Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D, centru-stânga)

* Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE, centru)

* Verzii (stânga)

Dreapta

–––-

*Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR), dominată de britanici. Premierul britanic, conservatorul David Cameron, ar putea pierde leadership-ul grupului dacă formaţiunea sa, Partidul Conservator, va obţine rezultate slabe la alegeri. S-ar putea chiar ca ECR să se dezmembreze dacă nu va reuşi să obţină mandate într-un număr suficient de state, cu toate că ea ar putea încerca, pentru a supravieţui, să se unească cu partide de extrema-dreaptă precum Partidul pentru Indepedenţa Regatului Unit (UKIP) sau Alianţa pentru Germania (Afd).

Dreapta/extrema-dreaptă eurosceptică

–––––––––––––––-

* Alianţa Europeană pentru Libertate (EAF), condusă de preşedinta Frontului Naţional din Franţa (FN), Marine Le Pen, şi de olandezul Gert Wilders. Ei se aşteapă să obţină sprijin din partea unor partide cu aceeaşi orientare din Austria, Italia, Belgia, Suedia şi Lituania.

* Europa Libertăţii şi Democraţiei (EFD), pe care Nigel Farage, liderul UKIP, doreşte s-o conducă, dar aceasta va depinde de rezultatele pe care le va obţine partidul său la alegeri. Marine Le Pen afirmă că UKIP ar fi dispus să adere la EAF, deşi Farage a exclus acest lucru.

* Neafiliaţi: O facţiune neoficială de circa 15 parlamentari condusă de partidul grec Zorii Aurii, care se aşteaptă să obţină rezultate bune din cauza nemulţumirii populaţiei provocate de criza cu care se confruntă Grecia. Partidul Jobbik (de extrema-dreaptă) din Ungaria ar putea ajunge şi el în blocul Neafiliaţilor, dacă nu va intra într-una din alianţele de extrema-dreaptă.

Extrema-stângă

––––––-

* Stânga Unită Europeană/Stânga Ecologistă Nordică (GUE/NGL) este formată în prezent din 18 partide politice din 13 ţări. În viitorul PE, partide precum Siriza din Grecia ar putea obţine mai multe mandate. Iniţiativa Feminină din Suedia ar putea să adere la grup dacă va câştiga primele sale mandate la scrutinul european.

Potrivit unui sondaj PollWatch2014, grupul ar putea obţine 49 de mandate, mai multe decât ecologiştii.