În timp ce cursa pentru preşedinţia americană este foarte strânsă în SUA, dacă europenii ar fi în situaţia să voteze, ei l-ar alege fără ezitare pe Obama. Potrivit unui sondaj efectuat de German Marshall Fund, el ar obţine în rândul europenilor 75% din voturi, în timp opţiunile pentru rivalul său ajung la numai 8%, în Germania şi Franţa procentul populaţiei ce se manifestă în favoarea actualului lider american ridicându-se chiar la 90%. Totodată, 71% dintre europeni aprobă modul în care Obama gestionează problemele în lume.
Dar, în acelaşi timp, liderii europeni păstrează o tăcere prudentă, cu excepţia Franţei, care s-a manifestat deschis în favoarea lui Obama, mai ales prin vocea premierului Jean-Marc Ayrault, care ‘doreşte deplin’ victoria lui în alegeri.
Cu toate acestea, la patru ani după ce ‘Obamania’ a acoperit Europa, popularitatea actualului lider american a mai scăzut. Europenii îl apreciază pentru că a pus capăt războiului din Irak şi pentru reforma sistemul de sănătate. Dar bilanţul său înregistrează şi pasivul incapacităţii de a soluţiona conflictul israeliano-palestinian şi al menţinerii bazei de la Guantanamo. Atuul său în relaţia cu Europa constă în faptul că ‘este cel mai apropiat de social-democraţia’ europeană şi ‘există o proximitate fundamentală’ între el şi europeni, afirmă Jan Techau, director al Centre Carnegie Europe.
Cât despre adversarul său, Mitt Romney, considerat mult timp un moderat, acesta şi-a înăsprit discursul în timpul campaniei electorale şi s-a apropiat de neoconservatorii din jurul fostului preşedinte George W. Bush, o amintire foarte neplăcută pentru europeni.
Dar, în timp ce europeni sunt interesaţi de alegerile din SUA, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre americani cât vine vorba de problemele europene, politica externă nefiind niciodată miza principală a campaniilor electorale americane, cea de anul acesta fiind centrată pe economie şi pe locurile de muncă. În cel mai fericit caz, Europa este ignorată în dezbateri, iar în cel mai rău caz este dată drept un contra-exemplu, cum este cazul aluziei lui Romney, care l-a acuzat pe Obama că duce SUA ‘pe drumul Greciei’.
Pentru unii, această absenţă este un semn bun, şi anume că Europa, chiar în criză economică, nu este un subiect de îngrijorare majoră pentru SUA, spre deosebire de Iran sau de islamism. Dar pentru alţii, cum este cazul lui Steven Blockmans, expert la Centre for European Policy Studies (CEPS), aceasta înseamnă că SUA, care au făcut din Asia-Pacific pivotul diplomaţiei lor, ‘întorc spatele Europei’. Cele două blocuri ‘îşi pierd interesul strategic unul pentru celălalt, dar şi capacitatea de a lucra împreună şi, mai grav, cea de a elabora răspunsuri comune la problemele din lume’, adaugă Ulrike Guérot, analist la European Council on Foreign Relations. Există şi comentatori cu păreri mai nuanţate, cum este Clara Marina O’Donnell, de la Centre for European Reform, care consideră că oricare ar fi învingătorul de pe 6 noiembrie, ‘viitoarea administraţie va continua să considere Europa drept o regiune importantă a lumii’.
Potrivit multor experţi, un al doilea mandat al lui Obama sau o administraţie Romney ‘vor avea multe în comun’, mai ales la capitolul relaţiilor cu Bătrânul Continent. SUA vor continua să încurajeze Europa să-şi asume mai multe responsabilităţi în materie de securitate internaţională, să se recentreze şi ea pe regiunea Asia-Pacific şi să grăbească integrarea pentru a ieşi din criză.
Asupra acestui din urmă aspect, Mitt Romney ar putea influenţa poziţia americană, estimează Marina O’Donnell. În timp ce actualul preşedinte democrat a pledat permanent împotriva politicilor draconice de austeritate, mai ales în relaţia cu cancelarul german, Angela Merkel, liderul republican ar putea fi probabil înclinat să susţină Germania şi să se apropie astfel de tabăra durilor din UE.