Evenimentele din Turcia, de la începutul protestelor antiguvernamentale – FOCUS
Mai 2013
– 31 mai: În zori, poliţia a dispersat cu ajutorul tunurilor cu apă şi gazelor lacrimogene câteva sute de persoane care campau de trei zile într-un parc din piaţa Taksim, din Istanbul, pentru a împiedica tăierea a 600 de copaci în cadrul unui proiect de amenajare urbană. Intervenţia a provocat o importantă mobilizare a societăţii civile.
Confruntări violente au loc între forţele de ordine şi manifestanţi în centrul oraşului. În cursul serii, mişcarea de contestare începe să cuprindă întreaga ţară, mai ales Ankara şi Izmir (vest).
Iunie
– 1 iunie: Confruntările dure se reiau în cursul dimineţii în jurul pieţei Taksim.
Preşedintele Abdullah Gul lansează un apel la „bun simţ” şi la „calm”. Erdogan somează manifestanţii să înceteze „imediat” acţiunilor lor şi afirmă că guvernul său va menţine proiectul de amenajare urbană.
Câteva ore mai târziu, acesta recunoaşte „greşelile” şi „acţiunile extreme” ale poliţiei şi ordonă ca aceasta să părăsească piaţa Taksim. Imediat, mii de persoane invadează locul.
– 2 iunie: Manifestanţii menţin presiunea asupra pieţii Taksim. La Ankara, o mie de manifestanţi se îndreaptă către birourile premierului, înainte de a fi dispersaţi de către forţele de ordine. Poliţia dispersează şi alte manifestaţii la Izmir (vest), Adana (sud) şi Gaziantep (sud-est).
– 3 iunie: Manifestanţii şi forţele de ordine reiau confruntările violente, atât în capitală, în piaţa centrală Kizalay, cât şi la Istanbul, în apropierea birourilor liderului guvernului.
Abdullah Gul solicită manifestanţilor să pună capăt mişcării, asigurând că au fost înţeleşi. Premierul neagă orice înclinaţie autoritaristă şi respinge ideea unei „primăveri turce”, asigurând din Maroc unde se afla în deplasare, că situaţia este în curs de calmare.
Secretarul de Stat american John Kerry este preocupat de folosirea „excesivă” a forţei de către poliţie.
O nouă noapte de mobilizare şi violenţe în mai multe oraşe, marcată de moartea a unui al doilea manifestant în sud. Piaţa Taksim este din nou ocupată de mii de manifestanţii.
– 4 iunie: Confederaţia sindicatelor din sectorul public (KESK), una dintre cele mai mari organizaţii sindicale ale ţării, începe o grevă de două zile în semn de susţinere a contestării.
Vicepremierul Bulent Arinc recunoaşte revendicările „legitime” ale ecologiştilor aflate la originea manifestaţilor şi invită manifestanţii să pună capăt acţiunii lor. Acesta prezintă scuze numeroşilor răniţi civili.
Un înalt comisar al ONU solicită o anchetă cu privire la comportamentul poliţiei.
Pe lângă cele două persoane care au murit la 2 şi 3 iunie, violenţele s-au soldat cu peste 1.500 de răniţi la Istanbul şi cel puţin 700 la Ankara, conform organizaţilor Drepturilor Omului şi sindicatelor medicale.
Conform ministrului turc de Interne, Muammer Guler, violenţele au provocat pagube estimate la aproape 30 de milioane de euro.