EXCLUSIV: A apărut legea care permite introducerea comisionului la plata cu cardul

O lege menită să protejeze consumatorii din România are toate şansele să aibă un efect invers. Plata cu cardul ar putea fi suprataxată, deşi o lege din 2009 interzice această practică.

„De curând a intrat în vigoare OUG 34/2014 care transpune Directiva 2011/83/EU privind drepturile consumatorilor. Aceasta conţine un articol care ar putea produce consecinte negative pentru consumatorii romani, obligandu-i sa suporte comisioane la platile cu cardul, în condiţiile în care în prezent perceperea unor astfel de comisioane este interzisă. În România OUG 113/2009 prin care s-a transpus Directiva Serviciilor de Plăţi spune foarte clar: «Beneficiarul unei plăţi nu poate să ceară un preţ mai mare în funcţie de instrumentul cu care se face plata». Aceasta înseamnă că niciun comerciant din România nu poate să ceară o taxă când spui că plăteşti cu cardul. Dar am avut multe situaţii, mai ales în mediul online, când se spune de exemplu «dacă vrei să plăteşti cu cardul ai o taxă de rezervare», tot de felul de subterfugii. Atât timp cât această taxă de rezervare se aplică şi când plăteşti în numerar sau din cont, nu este discriminare, dar în momentul în care o anumită taxă se aplica numai când plăteşti cu cardul, aceea este ilegală conform legislaţiei din România”, explică, pentru ECONOMICA.NET, Cătălin Creţu, director regional pentru România, Croaţia şi Slovenia al Visa Europe.

Am preluat o lege destinată altor ţări? Incertitudini pe toată linia

Problema apare la articolul 19 al OUG 34/2014 care arată că „Se interzice profesioniştilor să perceapă de la consumatori comisioane aferente utilizării unui anumit mijloc de plată care depăşesc costul suportat de profesionist pentru utilizarea unor astfel de modalităţi de plată”. Cu alte cuvinte, comercianţii au dreptul să perceapă comisioane suplimentare cu precizarea că aceste comisioane nu pot depăşi un anumit nivel, aceasta în condiţiile în care o lege din 2009 arată în clar că niciun comerciant nu poate suprataxa clientul în funcţie de modalitatea de plată.

„Odată cu intrarea în vigoare a OUG 34/2014, s-a creat o incertitudine cu privire la posibilitatea aplicarii sau neaplicarii unor comisioane pentru folosirea unor mijloace de plată. Astfel, în condiţiile în care suprataxarea în funcție de instrumentul de plată utilizat este ilegală în România, OUG 34/2014 stabileste că un comerciant poate să taxeze o plată cu cardul numai cu echivalentul costului acceptării plăţii respective. Ce să înţeleg? Pe de o parte spui că un comerciant nu are voie să suprataxeze plăţile cu cardul, după care spui că nu are voie să taxeze mai mult decât costurile. Eu, ca şi comerciant, aş putea să mă prevalez de ultima lege şi să zic «pe mine mă costă atât să accept plata cu cardul, deci stimate deţinător de card, plăteşti preţul plus costurile mele»”, arată Cătălin Creţu.

În opinia directorului Visa, prevederile directivei preluate şi în legislaţia locală nu se adresau României, ţară în care este interzisă suptrataxarea la plata cu cardul, ci doar ţărilor europene cu unde aceste operaţiuni sunt comisionate.

„Acest lucru se întâmplă pentru că autorităţile din România nu au înţeles că Directiva 2011/83/EU a fost dată pentru ţările unde plata cu cardul este comisionată. A fost dată pentru a reduce nivelul de suprataxare în acele ţări. Nu este cazul României, care a ales sa interzica suprataxarea şi riscăm să determinăm comercianţii să introducă taxe la plata cu cardul”, arată directorul de la Visa.

Ce spune Protecţia Consumatorilor

Pe de altă parte, interpretarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este că cele două legi menţionate mai sus nu se contrazic, ci doar se completează. ANPC recunoaşte, pentru ECONOMICA.NET, că noua lege deschide posibilitatea introducerii unor comisioane, însă precizează că aceste comisioane nu pot avea legătură cu costurile suportate de comerciant în legătură cu banca, ci cu alte tipuri de costuri.

În interpretarea ANPC, comercianţii vor putea suprataxa orice formă de plată (deci inclusiv cu cardul) cu o sumă care să reprezinte cel mult echivalentul costurilor pe care respectivul comerciant le are cu gestionarea celei mai puţin costisitoare dintre formele de plată acceptate. Mai clar, dacă pentru comerciant este mai ieftin să administreze plăţile cu numerar el va avea posibilitatea să introducă o taxă suplimentară egală cu costurile gestionării numerarului.

Dacă pentru respectivul comerciant este mai ieftin să gestioneze plăţile cu cardul sau prin ordin de plată, taxa pe care o aplică va fi egală cu costurile gestionării acestor forme de plată. Respectiva taxă se va aplica, descriminatoriu, pentru toate modalităţile de a achita produsele. Problema apare însă la calculul costurilor cu gestionarea numerarului, costuri foarte greu de evaluat şi foarte diferite de la comerciant la comerciant. Mai mult, aceste costuri sunt cel mai probabil deja incluse în preţul produselor, având în vedere că atunci când stabilesc preţurile, comercianţii iau în calcul toate cheltuielile în aşa fel încât să poată vinde cu un minim profit.