EXCLUSIV Consiliul Concurenței a pus ochii pe înțelegerile între firmele de asigurare CASCO și RCA și service-uri. Investigația poate dărâma un sistem vechi de 30 de ani care vizează toți șoferii români

Toate firmele de asigurare care vând CASCO în România au înțelegeri în termeni exacți cu service-uri denumite ” agreate”, în principal unități reparatoare de marcă, către care trimit clienții care au suferit o daună. Până în 2017, când legea 132 a introdus interdicția ca asigurătorul să indice o anumită unitate reparatoare, același sistem funcționa și în cazul RCA. De altfel, astfel de înțelegeri există în continuare și pe piața RCA, fără ca firma de asigurare să poată direcționa păgubitul.

La aceste contracte, afirmă surse din mai multe zone, se uită acum Consiliul Concurenței, într-o acțiune recent declanșată.  Au fost deja contactate mai multe firme de asigurare, în principal cele cu activitate mai importantă în zona CASCO, însă urmează să se ajungă la toate firmele de asigurare care vând polițe auto în România, mai spun sursele noastre. Este verificată modalitatea prin care asigurătorii reușesc să impună un preț similar pentru ora de manoperă unui număr mare de service-uri (firmele cu activitate importantă în zona auto au contracte cu sute sau chiar mii de unități service) și măsura în care aceste contracte afectează nivelul concurenței în piață. Nu se știe încă dacă investigația a pornit de la sesizarea unui service, a unui asigurător sau a unei alte entități ori dacă a fost o autosesizare a Consiliului. 

Amintim că piața service-urilor mai este parte și într-o altă acțiune a Concurenței, aflată acum pe final.  Acțiunea din urmă, începută acum circa 4 ani, vizează în principal cei peste 120 de membrii ai  Asociației Concesionarilor Dacia Renault (ACODAREN), care au fost acuzați de o firmă de asigurare că au avut o înțelegere pentru a menține la un nivel ridicat prețurile pentru ora de manoperă și pentru piese, după cum mai scria Economica.

În actuala acțiune, pe de altă parte parte, ar fi vorba, dimpotrivă, de presiuni ale asigurătorilor, care ar fi insistat pentru impunerea unor tarife foarte mici pentru ora de manoperă, afectând astfel concurența pe piață. De altfel, este un lucru de notorietate că prețurile pentru ora de manoperă stipulate în contractele pentru CASCO mai ales sunt cu mult sub cele practicate de service-urile fără astfel de înțelegeri sau de aceleași service-uri, în cazul altor clienți. Pe de altă parte, însă, aceleași unități practică în general prețuri mai mari pentru piese, care vin să compenseze încasările mai mici din ora de manoperă.  În plus, aceste contracte nu sunt obligatorii pentru unitățile reparatoare ci sunt rodul unor negocieri, dar rămâne de văzut de la ce a pornit și ce va găsi Consiliul Concurenței.

Consiliul Concurenței a propus și susține introducerea unei referințe pentru prețurile orei de manoperă în service, sursa unor conflicte deschise între asigurători și service-uri

Mai ales în ultimii ani, Consiliul Concurenței a părut foarte interesat de relația dintre service-uri și asigurători. Instituția este și cea care a conceput în mare parte o reglementare care a generat discuții aprinse între cele două părți. Este vorba despre introducerea, pe modelul tarifului de referință la RCA, a unei referințe pentru ora de manoperă. Dacă asigurătorii susțin pe toate căile o astfel de inițiativă și au și încercat să o impună fie prin Parlament fie prin Guvern, service-urile se opun categoric. Asigurătorii spun că, împreună cu plata despăgubirii către păgubit și nu către service, aceasta este singura cale pentru a opri abuzurile unităților reparatoare și a evita creșteri ale daunalității și, implicit, ale prețurilor. În același timp, service-urile susțin că introducerea tarifului de referință va echivala cu o plafonare și va duce, în final, la introducerea unei coplăți, adică păgubitul va fi obligat să plătească din buzunar diferența între factura emisă de service pentru reparație și plafonul maxim impus.

Ultima dată, prevederea privind introducerea unui tarif de referință a fost foarte aproape de a fi adoptată prin OUG, imediat după ridicarea licenței City Insurance, despre Ordonanța respectivă vorbind chiar premierul Florin Cițu. După discuții la Ministerul Finanțelor, proiectul s-a blocat iar, așa cum s-a mai întâmplat de nenumărate ori în ultimii 3 ani și jumătate, de când se încearcă schimbarea legislației în domeniu.  Nu este exclus ca acțiunea de față să aibă și ea  loc în contextul mai larg al dorinței autorităților de a reglementa mai clar mecanismele din piața asigurărilor auto și de a evita astfel viitoare noi falimente sau creșteri de preț, ca cele de după prăbușirea City Insurance.

AICI toate detaliile despre discuțiile aprinse pe marginea tarifului de referință din service, istoricul conflictului și argumentele părților

Firmele de asigurare au  un istoric mai degrabă nefericit cu Consiliul Concurenței. Acum un an, o acțiune șoc a actualului lider RCA a stârnit reacții dure și din partea ASF. Acțiunea viza tocmai înțelegeri cu service-urile

Istoricul firmelor de asigurare cu Consiliul Concurenței este unul clar negativ, în contextul în care firmele vânzătoare de RCA, inclusiv unele care au dat faliment între timp (Astra sau Carpatica Asig) au primit una dintre cele mai mari amenzi din istoria Consiliului pentru că ar fi concertat menținerea prețurilor RCA la un nivel ridicat. Contestată, decizia Concurenței a rămas în picioare și în instanță, măturând mare parte din profiturile pe un an ale companiilor de asigurare.

AICI despre amenda uriașă primită de firmele de asigurare pentru că, spune Concurența, au acționat concertat pentru a vinde RCA scump

Principalul colaborator al Consiliului Concurenței în acea investigație a fost Euroins, care în acest fel a și primit o amendă de zece ori mai mică decât ceilalți. Singura firmă de pe piață care nu a luat nicio amendă în acel moment a fost City Insurance (astăzi în faliment), aceasta nefiind membră a Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare (UNSAR), entitate sub umbrela căreia s-ar fi întâmplat înțelegerile.

La doi ani după amendă, Euroins a fost totuși implicat într-o acțiune care ar fi putut face obiectul unor investigații ale Concurenței, dacă nu ar fi încălcat mai întâi regulile RCA și nu ar fi fost defapt închisă înainte de a începe. Euroins a încercat să își limiteze costurile cu reparațiile încheind înțelegeri cu mai multe service-uri și chiar anunțând public că a ajuns să utilizeze un ” tarif de referință penru reparații”. În contextul în care unele service-uri anunțaseră inclusiv căî dau în judecată firma și presa a scris pe larg, Euroins a renunțat la idee și sub presiunile ASF. Menționăm că Euroins avea la acel moment, în vara lui 2020, o altă conducere, alte obiective și altă abordare a relației cu ASF decât spune că are în prezent.

AICI detalii despre încercarea Euroins de a introduce pe cont propriu ceea ce nu s-a reușit prin lege, anume tarif de referință pentru service-uri