Axeria, companie franceză cu sediul în Lyon, este foarte aproape să debuteze pe piața locală după ce a avut mai multe discuții cu specialiștii ASF. Va fi defapt un redebut, pentru că Axeria este controlată de Watford, societate de asigurări care a mai activat pe piața locală, dar care a fost nevoită să iasă cu ocazia Brexit, pentru că avea sediul în Gibraltar, regiune din Regatul Unit al Marii Britanii.
În cadrul UE este reglementată funcționarea în baza așa numitului „pașaport verde”, care permite unei societăți financiare (inclusiv de asigurări) să activeze în orice țară UE, indiferent de locul de proveniență, și să se supună supravegherii din țara de origine, nu din țara gazdă. Cum Gibraltar a ieșit din UE la pachet cu celelalte țări și regiuni din Marea Britanie, Watford nu a mai avut acest privilegiu.
În spatele Watford și defapt și al Axeria este,, printre alții, un mare reasigurător din Statele Unite, Arch. Totuși, politica Watford ca și cea a Axeria au indicat mai degrabă prudență și control al costurilor, cu obiective modeste în ceea ce privește vânzările, adică 2-3% din piață în primii 2-3 ani. În momentul în care a ieșit Watford avea undeva la 3% din piața RCA. Este posibil , însă, ca în condițiile în care prețurile au crescut substanțial, adică și cu peste 100% pe anumite segmente, apetitul Axeria să fie unul ceva mai mare decât al Watford.
Managementul Axeria în România va fi același cu cel al Watford, deci este de așteptat ca politica să nu se schimbe radical. Până acum , Axeria nu a comentat nimic în acest sens, însă avem informații că o va face în următoarea perioadă, când vom și reveni cu amănunte. Cei care se vor ocupa de firmă în România, dar și reprezentanți ai Axeria au avut deja mai multe discuții cu specialiști din ASF și este de așteptat ca afacerea să debuteze anul viitor.
Ca și Watford, Axeria ar urma să intre în baza sistemului FOE (Freedom of Establishment), care presupune și o anumită parte de control din partea autorităților române, în condițiile în care firma va fi, de exemplu, obligată să își deschidă o sucursală în România, iar conducerea locală va trebui să primească aviz de la ASF.
Cealalaltă variantă, pe care vom vedea mai jos că au ales-o alte firme, se numește FOS( Freedom of Service) și e o mare problemă pentru autoritățile de supraveghere din UE, nu numai în domeniul asigurărilor, în condițiile în care presupune că o firmă din orice țară UE poate desfășura activități financiare (în acest caz vânzare de RCA) în orice altă țară UE (în acest caz România), fără a se supune niciunei forme de supraveghere sau control din țara gazdă. Aceasta înseamnă, în cazul nostru, că polițele care vor fi vândute de firme venite pe FOS, dar și pe FOE (dacă firma nu optează explicit altfel, adică dacă nu va dori de bunăvoie să cotizeze la FGA), nu vor avea acoperirea Fondului de Garantare a Asiguraților , deci păgubiții din accidente provocate de clienți ai acestor firme nu vor fi despăgubiți în caz de faliment decât în măsura în care țara de proveniență are un astfel de sistem și în măsura în care păgubitul va putea susține până la capăt demersurile de a își recupera paguba dintr-o țară străină.
Dacă Axeria va lucra mai ales pe canalele clasice de vânzări, prin partaneriate cu brokerii (inclusiv platforma pe care va intra este administrată de un broker mare de retail), nu același lucru se poate spune despre o altă societate de asigurări care face demersuri pentru a intra în România, unde vede o oportunitate, în contextul reticenței asigurătorilor clasici și mai ales al falimentului City Insurace.
Este vorba despre grecii de la Hellas Direct, despre care Economica.net a mai scris recent, anunțând că au atras BERD în acționariat.
Demersurile grecilor nu sunt deocamdată la fel de avansate ca cele ale Axeria. Cei doi fondatori și acționari principali ai asigurătorului- doi greci(Emilios Markou și Alexis Pantazis) cu experiență pe piețele financiare și mai ales pe bursa de asigurări Lloyds din Londra, foști colegi la Goldman Sachs- au avut discuții cu mai mulți brokeri și consultanți din România însă până acum nimic mai mult, la noi în țară. Din informațiile noastre, însă, se pare că au depus deja cererea pentru obținerea avizului de a intra pe piața din România, la Banca Națională a Greciei (în Grecia la Bank of Greece este supravegherea asigurărilor).
Autoritatea elenă urmează să notifice ASF în acest sens, iar ASF să aibă discuții cu cei de la Hellas. Posibilitățile organismelor din România de a respinge intrarea sunt însă minime, deoarece așa cum arătam mai sus este suficientă, în principal, notificarea venită de la supraveghetorul din țara din origine.
Ca și Axeria, după ce trec de discuțiile cu ASF, cei de la Hellas vor trebui să devină membrii ai Biroului Asigurătorilor de Autovehicule (BAAR), statut pe care îl vor căpăta în urma unei analize a situației financiare și a planurilor pentru România, dar mai ales a votului celorlalți membrii.
Asemeni Axeria, nu este de așteptat ca Hellas Direct să se arunce foarte tare de la început. Este foarte probabil să tatoneze mai întâi și să încerce să selecteze clienții, să meargă mai ales în zonele cu mai puține riscuri, prin cotații bune pe segmente de șoferi și mașini cu accidente puține. Totuși, pentru prețul corect și având în vedere discuțiile de până acum cu brokerii, nu este exclus să dorească să ia și camioane, chiar dacă sunt clienții cu cele mai multe și mai costisitoare accidente. Deocamdată, însă, grecii sunt la început.
Marea noutate cu care ei ar putea veni este, însă, accelerarea masivă a vânzărilor online, singurul canal prin care Hellas vinde în Grecia. Ar fi primul asigurător care să aibă o astfel de politică în România. Emiterea digitală a asigurărilor este considerat viitorul, în condițiile în care el permite reducerea costurilor. La un loc cu digitalizarea gestionării dosarelor de daună, vânzarea online este văzută în ultimii ani ca un instrument care ar permite firmelor de asigurare să fie mult mai suple și mai eficiente în relația cu clientul. Rămâne de văzut, totuși, cât de bine se vor aplica aceste principii unei asigurări obligatorii prin lege și cu o frecvență rdicată a daunelor, așa cum este RCA.
De asemenea, forma prin care Hellas va intra cel mai probabil în România va fi o premieră. Este vorba despre un MGA, adică Managing General Agent, un sistem reglementat la nivel UE, prin Directivă, acum doar 3-4 ani. Practic, cel care va concepe produsul și îl va vinde nu este firma de asigurări ci un intermediar, adică un broker sau un consultant autorizat pentru astfel de activități. Chiar și subscrierea, ca și plata daunelor și constituirea rezervelor devin inclusiv un atribut al brokerului, aceste sarcini fiind împărțite între asigurătorul din spate și broker.
Același sistem vrea să îl utilizeze pentru a intra pe piața locală și Wefox, un mic asigurător înregistrat în Liechenstein, cel despre care Economica.net scria, fără să îi dea numele, că se interesează să cumpere portofoliului falimentarei City Insurance, util pentru datele pe care le conține.
Wefox, o societate relativ nouă și foarte mică (are rezerve de sub 13 milioane de euro) va intra tot pe un MGA, un parteneriat cu Safety Broker, liderul pieței locale de brokeraj.
Și în acest caz demersurile sunt relativ la început, însă planurile sunt destul de ferme și de serioase, din informațiile noastre. De menționat că în ambele cazuri, deși brokerul este cel care controlează vânzările și chiar subscrierea, firma de asigurări își va putea exercita un control al subscrierilor, deci este de așteptat, fiind firme noi pe piață, să aibă nevoie de o perioadă de acomodare.
La capitolul intrări nu este exclus ca în perioada următoare să mai avem cel puțin două surprize. Deși au unele ezitări, având în vedere că legislația din România este la polul opus față de cea din Bulgaria (unde firma de asigurare practic taie și spânzură pe tot circuitul reparațiilor pe RCA), două firme de asigurări din țara vecină au mai încercat să intre pe piața din România și au făcut deja demersuri avansate.
Una dintre ele, Dallbogg, este chiar membră a BAAR, ceea ce teoretic îi permite chiar să înceapă subscrierea oricând. Totuși, situația foarte cețoasă a acestei firme, care are probleme financiare la ea în țară și care gestionează zeci de mii de procese cu clienți din mai multe țări europene cărora le refuză plata daunelor, nu o recomandă ca fiind utilă pentru piața locală. Mai mult, DallBogg a intrat în conflict cu absolut toți partenerii cu care încercase să intre în România, de la brokeri la lichidatori de daune și autorități.
DallBogg este, de altfel, firma care s-a ocupat ani la rândul de asigurarea mașinilor pe care românii le înmatriculau în Bulgaria și care aproape că nu plătea niciodată eventualele daune, invocând mai multe motive, cum ar fi expirarea poliței sau valabilitatea acesteia doar în Bulgaria. Dacă va reuși să debuteze pe piața locală în ciuda eforturilor care probabil se fac pentru a fi evitat acest moment, DallBogg ar aduce mai degrabă probleme. Cu atât mai mult cu cât ea a fost notificată pe FOS, adică autoritățile române nu ar avea niciun fel de control asupra activității sale.
O a doua firmă din Bulgaria care a încercat să intre în România pe RCA, tot în baza FOS, este LevIns, liderul pieței bulgărești după vânzări. Firma a debutat deja pe anumite linii de asigurare cum ar fi cyber, însă în ultimul an nu a mai făcut demersuri în sensul intrării pe RCA. Nu este membră BAAR și ar dura să obțină acest statut, dacă ar dori. Are însă colaboratori în România. Asupra apetitului LevIns de a plăti daunele la timp și integral, putem spune doar că firma este catalogată de unii specialiști de la noi drept City Insurance de Bulgaria. Reamintim însă că Bulgaria este la polul opus față de România, din această privință. Acolo, negocierea unei daune direct cu clientul sau reparația mașinii cu piese second hand sunt metode curente prin care asigurătorii își reduc costurile. În România, o astfel de abordare ar fi sancționată imediat, având în vedere felul în care este construită legea RCA, care dă posibilitatea păgubitului de a se adresa oricărui service pentru reparație și care impune asigurătorilor să achite facturile așa cum sunt ele emise de respectivul service.
Oricum, în acest moment piața RCA din România este practic o treabă bulgărească, având în vedere că singura firmă specializată în domeniu rămasă pe piață este Euroins. Menționăm că între Euroins și firmele bulgărești amintite mai sus nu încape totuși comparație, Euroins fiind o firmă înregistrată și supravegheată în România, cotizant la FGA. Mai mult, având ca acționari Eurohold, grup listat la Bursa de Londra, și, mai nou, BERD, Euroins pare să joace, totuși, la alt nivel față de alți asigurători din Bulgaria, deși în România are constant probleme în ceea ce privește gestionarea dosarelor de daună și adecvarea rezervelor. În ultima vreme se pare că a colaborat bine cu ASF și a încercat să își diversifice portofoliul, prin reducerea ponderii RCA. Falimentul City, arată datele de vânzări consultate de noi, îi aduce însă o creștere masivă a vânzărilor de RCA și este de așteptat să adune în curând peste 50% din întreaga piață. Firma a făcut mai multe majorări de capital în ultima vreme, însă exercițiul BSR, adică testul de stres făcut de ASF împreună cu EIOPA, se pare că indică o nevoie și mai mare de capital, circa 400 de milioane de lei fiind necesari în următoarea perioadă.
În cazul ieșirilor de pe piață generate de falimentul City Insurance, se poate spune că acestea sunt de două tipuri. Avem întâi ieșirile mascate, practicate în cazul firmelor care cotează la un nivel și de 5-6 ori față de minim pentru a nu mai vinde, la această categorie intrând Omniasig, Generali și, mai puțin, Groupama. În al doilea rând avem ieșirile efective. Aici deocamdată există doar două solicitări. Despre prima dintre ele am scris în premieră. Este Uniqa, firmă care oricum își reduce masiv toate activitățile din România(nu numai RCA) în ultimii 5-6 ani, ajungând să aibă o cotă de piață aproape neglijabilă.
Uniqa nu a reușit să exprime simplu motivul pentru care a solicitat ASF să îi aprobe renunțarea la linia de asigurări RCA, cum nu reușește să explice nicio mișcare din ultimii ani, însă motivul este acela că risca să își crească portofoliul RCA fără să vrea. Marea problemă erau mai ales camioanele, care aduc pierderi și care sunt distribuite, în acest moment, la un preț fix, prin sistemul asiguratului cu risc ridicat.
Ce de-a doua firmă care a depus cerere pentru a ieși din RCA este micuța Leaseplan Insurance, asigurător care emite exclusiv pentru flota companiei de leasing omonime, LeasePlan România. Nu este clar dacă și legal compania avea statut de asigurător captiv (care să aibă activitate strict în relație cu compania mamă), însă cert este că în practică ea vindea doar pentru firma de leasing. Până când primele camioane au venit la BAAR, în baza sistemului asiguratului cu risc ridicat, iar Leaseplan, ca membru BAAR,a primit astfel de camioane în asigurare. Acesta este contextul în care au făcut cerere să iasă de pe piață. Ieșirea lor nu are practic niciun efect pentru clienți, însă e încă un semnal că firmele de asigurare se tem mai mult ca niciodată să asigure vehicule cu risc mare de accident.
Reamintim că, potrivit legii, clienții cu risc ridicat (cei care primesc trei oferte pentru RCA cu 36% mai mari decât prețul de referință al categoriei din care fac parte) sunt repartizați de către BAAR tututuror companiilor de asigurări membre, în funcție de cota de piață. Prețul de repartizare, anualizat și la B0, este egal cu prețul de referință al categoriei plus 36%.