EXCLUSIV Record de reclamaţii la ASF. Zeci de mii de şoferi şi service-uri acuză întârzieri sau plăţi parţiale la daune

Pentru prima dată în istoria ASF, petițiile sunt împărțite aproape egal între persoane fizice pe de o parte și service-uri ori avocați care vin în calitate de mandatar al păgubiților. Menționăm și că, această evoluție vine într-un moment în care unele unități service se află în conflict deschis cu companiile de asigurare care domină piața RCA și care adună și cele mai multe reclamații.  Datele analizate de ECONOMICA.NET relevă că, în perioda iunie 2019- septembrie 2019 au fost înregistrate nu mai puțin de 8.500 de petiții. Prin comparație, în tot primul semestru al anului trecut (ianuarie-iunie) au ajuns la ASF puțin peste 10.000 de petiții.

În aceste condiții, devine clar că pe întreg anul 2019 au fost cel puțin 20.000 de reclamații, semnificativ mai mult chir și comparativ cu perioada critică dintre 2015 și 2017, când două mari companii de asigurări cu pondere semnificativă pe RCA, adică Astra și Carpatica Asig, intrau în faliment. Peste 95% dintre reclamațiile primite anul trecut vizează tocmai piața RCA. De menționat și că doar puțin peste 60% dintre petiții au fost considerate justificate.

Așa cum era firesc, având în vedere cotele mari de piață pe care le dețin, Euroins (în jur de 30% din piața RCA) și City Insurance( 35-37% din piață) sunt lideri și în clasamentul petițiilor. Euroins se află într-o creștere mai accentuată din acest punct de vedere decât concurentul City Insurance, arată datele analizate de ECONOMICA.NET.

Ce reclamă service-urile și șoferii și de ce crește numărul petițiilor

Principalele motive invocate de petenți sunt depășirea termenului legal de plată a despăgubirilor, neinformarea în termenul legal a persoanei prejudiciate cu privire la valoarea maximă de despăgubire și depășirea termenului legal pentru efectuarea constatărilor.

Așa cum arătam și mai sus, al treilea trimestru al anului 2019 a marcat o evoluție foarte specială în ceea ce privește structura petițiilor pentru că service-urile, avocații și alți mandatari au ajuns la aproape 50% din total, deși în mod uzual nu depășeau 3-4%.

Această evoluție nu este întâmplătoare. În acest moment, între service-uri și companiile de asigurări, mai ales cele care vând masiv RCA, există un conflict deschis, în care au intervenit și companiile de transport, cu o poziție favorabilă service-urilor, așa cum a mai arătat ECONOMICA.NET.

În esență, firmele de asigurări reproșează service-urilor că facturează la tarife nejustificat de mari reparațiile(mai ales ora de manoperă), iar service-urile acuză asigurătorii că nu plătesc integral facturile emise de ei. La mijloc mai este și așa numita perioadă de nefolosință, adică mașina la schimb oferită păgubitului pe perioada reparației. Legea spune că asigurătorii trebuie să achite chiria aferentă, însă cei care închiriază aceste mașini, acuză asigurătorii, ar fi în legătură cu service-urile și practică tarife nejustificat de mari.

În aceste condiții, principalii jucători de pe piață (City Insurance și Euroins) au decis, practic, să plătească spre service-urile cu care nu au contract de colaborare cu tarif prestabilit doar partea din facturi pe care o consideră justificată. Cum service-urile nu au dat înapoi în ceea ce privește pretențiile invocate au rezultat mii de procese în instanță(cu o dinamică în creștere accentuată), dar și această evoluție a petițiilor primite de ASF nu direct de la păgubiți ci prin mandatari ai acestora.

O lege strâmbă, neclară și incompletă pe care politicienii ezită să o schimbe

Situația actuală de pe circuitul daunelor din RCA își are originea în anul 2017 când, în graba de a evita problemele create anterior de creșterea tarifelor ca urmare a falimentelor Astra și Carpatica, dar și pe un trend politic marcat de măsuri populiste, legislativul de atunci a decis să adopte noua lege RCA.

În numele protecției consumatorilor, noua lege a eliminat monopolul firmelor de asigurare în ceea ce privește constatarea și evaluarea daunelor și a dat posibilitatea păgubitului să se adreseze oricărei unități service pentru constatare, iar service-urilor să evalueze costurile reparației „în baza documentelor legale”.

Cum legea și normele ce au însoțit-o omit să definească clar diferența dintre daună (suma pe care asigurătorul ar trebui să o achite pentru readucerea mașinii clientului în starea inițială) și costul reparației( suma pe care service-ul o pretinde asigurătorului în contul respectivei reparații) și nici nu impune limite privind costurile, a urmat o creștere masivă a prețului pentru ora de manoperă și apoi pentru piese. Acestor evoluții li s-a adaăugat costul cu mașina la schimb, nici el reglementat ca preț. Primul pas spre dereglarea pieței a fost ieșirea aproape totală de pe linia RCA a companiilor multinaționale, iar al doilea, care se manifestă deja de mai bine de jumătate de an, apariția conflictului dintre service-urile independente și firmele care mai vând RCA, adică City Insurance și Euroins.

Cum legea și normele, așa cum spuneam mai sus, nu oferă instrumentele pentru sancționarea unor eventuale exagerări ale unităților reparatoare, dar nici nu oferă foarte multe pârghii ASF pentru a sancționa asigurătorii care nu fac plățile, în acest moment ne aflăm , practic, într-o situație de semiblocaj, în care conflictele se rezolvă fie în instanță fie prin petiții. În Parlament există o lege care își propune să reglementeze tarifele practicate de service-uri, iar Consiliul Concurenței a arătat în mai multe rânduri că o astfel de măsură este necesară pentru a evita creșterea tarifelor RCA, însă deocamdată traseul acestei legi este la început și, în plus, după cum afirmă deja aavocați ai service-urilor, ea poate fi ușor atacată, ulterior.