Internetul este împânzit cu zeci de mii de anunţuri de închiriere a unor vile, apartamente, garsoniere sau camere, în toate zonele Capitalei. Preţurile pornesc, în medie de la 230 de euro lunar, dar pot ajunge chiar şi la câteva mii de euro. Majoritatea proprietarilor nu înregistrează însă contractele de închiriere la ANAF şi nici nu declară veniturile obţinute, spun analiştii imobiliari.
„Estimez că undeva la 90% dintre contractele de închiriere sunt nedeclarate la ANAF. Este un principiu încetăţenit de ani de zile. În general, contractele declarate la ANAF sunt cele care au valori mai mari, sunt între proprietari persoane fizice şi persoane juridice, sau făcute cu genul de persoane care îşi decontează chiria. Mentalul colectiv e ceva de genul ”, a declarat pentru MEDIAFAX Vlad Vlăsceanu, specialist imobiliar.
De cele mai multe ori, chiriaşii acceptă ca înţelegerea cu proprietarul locuinţei să fie doar una verbală sau, cel mult, semnează un contract ,,de mână”.
„Cel mai mult, la urma urmei, riscă chiriaşul, care se poate trezi oricând lăsat pe dinafară, dar şi proprietarul, care se poate trezi fără nişte bunuri din casă. Dar un proprietar care închiriază casa fără niciun bun în ea nu riscă nimic, cel mult o lună de chirie neplătită, pe care şi-o acoperă din garanţia percepută chiriaşului”, a completat Vlăsceanu.
În acest contex, reporterii MEDIAFAX au vizionat câteva apartamente şi au stat de vorbă cu cei care le ofereau spre închiriere.
Un exemplu este cel au unui tânăr care subînchiriază o cameră într-un apartament dintr-un hotel din Capitală, pentru 200 de euro lunar. Condiţia este ca viitorul chiriaş să fie o fată nefumătoare, care va dormi în sufragerie şi va împărţi locuinţa cu tânărul.
„Eu nu fumez. Adică, vreau să spun că sunt liniştit, îmi văd de treaba mea. Am televizorul, am laptopul, adică nu am alte treburi. Eu dorm destul de târziu. Pentru mine mi-ar fi mult mai ok dormitorul să nu te deranjez pe tine, ştii?”, explică tânărul.
Când vine vorba de contract, bărbatul dă de înţeles că există modalităţi de încheiere a unei înţelegeri scrise, dar nu se va putea înregistra fiscal.
„Cum doriţi dumneavoastră. Mie mi-e indiferent. Numai că e puţin complicat cu contractul, că deja este făcut (n.r. pe numele său). Dacă te-ar ajuta putem să mergem la un avocat. Se poate face ceva dacă vrem. Se găseşte o precedură. Dar nu există problema asta, să te verifice proprietarul sau hotelul. Se exclude aşa ceva!” garantează tânărul.
Chiar dacă majoritatea proprietarilor nu declară contractul de închiriere la ANAF, toţi cer ca viitorul chiriaş să fie „om serios”, adică să îşi plătească la timp toate utilităţile şi, bineînţeles, chiria.
Un alt exemplu este proprietarul unei garsoniere din zona centrală a Capitalei. Acesta închiriază imobilul pentru 280 de euro lunar şi spune că ar putea încheia un contract înregistrat la ANAF, dar îi e teamă ca nu cumva să iasă în pierdere, fiindcă impozitul pe venit va trebui să îl plătească în avans pe un an şi nu are siguranţa că viitorul chiriaş va sta atât.
„Eu sunt un om corect, adică dacă am vorbit un lucru eu nu stau să urmăresc sau să sun. Eu nu fac afaceri din asta, mie îmi convine să am oameni serioşi care să-mi stea. Dumneavoastră mâine dacă nu mai plătiţi, eu am contractul, eu trebuie să plătesc la stat”, explică acesta.
În plus, garantează că viitorul chiriaş nu va avea nicio problemă cu vecinii sau cu administratorul, pentru că aproape toate apartamentele din bloc sunt închiriate în acelaşi mod.
„Putem să zicem că sunteţi un coleg de-ai mei de la serviciu, putem să zicem orice, nu contează. Eu pot să zic, de exemplu, că sunteţi un coleg de-ai mei de la serviciu, nu contează. Şi asta e! Oamenii ăştia sunt extraordinari, o să vedeţi administratorul. Eu o să le zic că dumneavoastră o să staţi aici şi dumneavoastră o să plătiţi întreţinerea. Aici să ştiţi că 90% (n.r. dintre apartamente) sunt închiriate aşa”, ne-a mai spus bărbatul.
La nivelul Capitalei au fost înregistrate la ANAF, în 2015, 81.914 contracte de închiriere, din care statul a încasat 149.903.572 lei, conform datelor transmise MEDIAFAX de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, statul a încasat, în medie, 1.800 de lei la fiecare contract declarat. Pe unul dintre site-urile de închirieri locuinţe, anul trecut au fost publicate, doar în Capitală, peste 200.000 de anunţuri, de aproape trei ori mai multe decât numărul contractelor înregistrate la ANAF.
Anul acesta, la Direcţia Finanţelor Publice Bucureşti au fost înregistrate 64.143 de contracte de închiriere iar statul a încasat deja impozite în valoare 82.904.689 de lei.
„În principiu, în termen de 15 zile de la semnarea unui contract, proprietarul de drept trebuie să înregistreze la ANAF o declaraţie estimativă de venit, formular 220. Impozitele sunt 16% taxe, plus 5,5% contribuţia la Asigurările de Sănătate. Impozitul se aplică la o cotă de 60% din suma de închiriere. Adică, la o chirie de 1.000 de lei, baza de calcul se aplică pentru 600 de lei. Pentru sumele nedeclarate din chirii nu te poate acuza nimeni de evaziune fiscală, însă dacă te prinde, o să îţi dea o amendă că nu ai declarat contractul”, a declarat pentru MEDIAFAX Adrian Benţa, specialist fiscal.
Amenda pentru nedeclararea veniturilor din chirii variază între 50 şi 500 de lei, plus obligarea proprietarului să plătească dobânzi şi penalităţi pentru perioada nedeclarată.
Potrivit Strategiei pentru Locuire, elaborată de Ministerului Dezvoltării, ,,piaţa de închiriere de locuinţe este, în mare parte, neoficială şi nereglementată, iar unele politici, în contextul actual al pieţei, fac imposibilă reorientarea structurilor care au fost situate fără referire la valoarea amplasamentului pe care au fost construite”. În acelaşi document se mai arată că 98% din locuinţele din România sunt în proprietate personală, iar 3% sunt închiriate oficial, dar estimările neoficiale indică o rată a închirierii de 15-20% în oraşele mai mari precum Bucureşti şi Cluj.
Pentru a diminua acest fenomen, Ministerul Dezvoltării propune asigurarea unor chirii accesibile ca preţ pe piaţa privată, prin susţinerea sectorului privat, şi totodată facilitarea plăţii chiriilor şi a cheltuielilor cu utilităţile prin instrumente precum subvenţii sau vouchere.