Expertiza în dosarul ‘Transformatorul’: Prețul achiziţiilor nu a fost mai mare decât la alte firme

Potrivit expertizei, documentele din dosar sunt ”în primul rând incomplete şi, pe alocuri, necoerente”, iar inadvertenţa dintre comenzile cuprinse în dosar şi ”realitatea” de pe teren este evidentă: ”În perioada 2002 – 2004, nu se puteau repara 280 + 143 = 423 de transformatoare pentru FDFEE, pe baza a 210 comenzi incluse în materialul probator. Mai ales că o parte din comenzi nu se referă la reparaţii de transformatoare, ci la reparaţii de trafo de curent, de întrerupătoare, MOP-uri, separatoare etc. (mai mult de 50). Este absolut cert că documentaţia pe baza căreia s-au făcut afirmaţii, s-au tras concluzii – este incompletă şi necoerentă”, se arată în document.

Totodată se susţine că descifrarea activităţii şi coroborarea cifrelor trebuia să fie făcută de către un expert judiciar de specialitate electroenergetică, ce avea competenţa şi autoritatea să obţină toate informaţiile de la subunităţile FDFEE şi SISE, ca materialele de sinteză să se întocmească pe baza concluziilor expertului şi nu după analiza unor date incomplete.

Pe de altă parte, relevă documentul, prin cele 42 de achiziţii, s-a asigurat necesarul de componente/ echipamente pentru cele 210 comenzi (cuprinse în dosar) lansate de FDFEE, dar, mai ales, SDFEE Iaşi şi, în mod evident, şi pentru comenzile transmise prin celelalte SDFEE către celelalte AISE (Bacău, Botoşani, Neamţ etc.) din subordinea SISE.

Potrivit expertizei tehnice, cel puţin una din achiziţii s-a făcut prin ”licitaţie publică”, dovadă că la unităţile din Bacău s-au găsit documente aferente licitaţiei.

În document se arată că achiziţiile de componente trafo de la cele 4 firme (luând în considerare numărul maxim de componente pe tipuri/puteri de trafo) ar fi acoperit repararea a maxim 3 trafo de 100 kVA, 9 de 160 kVA, 9 de 250 kVA, 9 de 400 kVA, 3 de 630 kVA, 75 de 1000 kVA şi 42 de 1600 kVA. ”Total: 150 de unităţi/transformatoare – cu 273 de unităţi mai puţin decât numărul transformatoarelor reparate numai la SDFEE Iaşi şi SDFEE Bacău (total 423 de unităţi) în perioada 2002 – 2004 şi, nici 10% din numărul trafo cu durata de viaţă depăşită (a căror reparaţie prezumtivă trebuia pregătită !), aflate în exploatarea SDFEE Iaşi. Pe de altă parte, din componentele aflate în ‘stoc’, fac parte şi cele de ‘stoc de siguranţă/ strategic/ de intervenţie’ şi cele ‘moştenite’ de la precursorii SISE (”stoc istoric”) şi, în niciun caz nu se poate ‘distinge’ provenienţa lor ‘achiziţională”’, prevede expertiza.

De asemenea se arată că multe transformatoare din sistem sunt de capacitate mare (1.000, 1.600 kVA), deci ”comenzile de achiziţii nu sunt deloc nejustificate, inutile, doar că nu s-au putut pune în operă componentele, nu s-au putut efectua toate reparaţiile ce se impuneau, din lipsa de fonduri – deşi erau strict necesare şi perfect justificate”. Şi din această analiză rezultă că ‘situaţiile’ din dosar sunt incomplete (poate chiar eronate)”, punctează expertiza tehnică.

Totodată se subliniază că unele afirmaţii/ concluzii de natură tehnică din constatările Gărzii Financiare Cluj şi din rechizitoriu aflate la dosar nu se susţin, nebazându-se pe o expertiză tehnică judiciară de fond. ”Adaosurile comerciale se situează sub valorile practicate în acea perioadă (dar, şi astăzi), iar în cazul EUROPLUS, este discutabil dacă acoperea cheltuielile de transport. Dar acestea au fost valorile ofertate, astfel s-a câştigat selecţia de oferte – deci, aşa s-a facturat. Afirmaţiile privind provenienţa componentelor, din ce lichidări de unităţi economice au ajuns la SHARP sau la DM GRUP, depăşesc cadrul prezentei expertize şi nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al furnizorului de componente, îndată ce acestea au corespuns la verificările făcute pe stand de către achizitor. Se observă că preţurile unitare de achiziţie de la firmele La Rocca, EUROPLUS şi TEHNOROM SRL, câştigătoare a unor selecţii de oferte, sunt, în general, mai mici sau mult mai mici decât preţurile cu care au fost achiziţionate componente similare de la CHEMICALS, GEMS şi NICULINA. Numai la 8 repere din 35 achiziţionate atât de la firmele în cauză cât şi de la firmele terţe au preţuri mai mici acestea din urmă, dar în 7 cazuri din 8, diferenţele sunt nesemnificative (numai în cazul comutatorului de ploturi de 630 kVA, diferenţa este mai mare)”, se mai arată în documentul citat.

Expertiza mai arată că achiziţiile de la FENE Grup nu se ”încadrează” în contextul celorlalte achiziţii, judecate ca ”nebonificate”, ci este un caz aparte şi rezolvat, ţinând seama şi de faptul că ”achiziţia majoră” s-a făcut în urma unei licitaţii publice.

În ceea ce priveşte raţiunea achiziţionării componentelor în carcasă (echipament complet), în document se stipulează că achiziţionarea de componente în carcasă, respectiv de echipamente care conţin componentele necesare reparaţiilor şi menţinerii în stare de funcţionare normală a echipamentelor similare din dotare, este o practică uzuală având în vedere că astfel piesele erau mai bine depozitate. ”Procedura de lucru constând în achiziţionarea de componente de la echipamente demontate odată cu lichidarea unor unităţi economice, (care au fost în stare bună de funcţionare), la preţuri globale (inclusiv cheltuielile cu modificări impuse la montaj) mai mici decât cele ale celor noi, a fost o practică curentă în perioada analizată”, demonstrează expertiza.

Potrivit sursei citate, în exploatarea FDFEE, existau încă echipamente (trafo, întreruptoare etc.) care în perioada de referinţă nu se mai fabricau şi în prezent nu se mai utilizează. ”Elucidarea completă a aspectelor tehnice / electroenergetice ale cazului intră în competenţa unui expert tehnic judiciar de profil, numit de instanţă, care este învestit astfel să obţină toate informaţiile de la părţi, şi să prezinte o situaţie clară a necesităţii achiziţiilor de componente/ subansambluri şi echipamente făcute, a justeţii formelor/ procedurilor de achiziţionare adoptate şi a procedurilor şi soluţiilor de utilizare în sistem a componentelor/ subansamblelor şi echipamentelor achiziţionate. În lipsa unui asemenea material, se pot da exemple, se pot emite păreri, dar nu se pot trage concluzii univoce în niciun material de sinteză”, arată documentul.
În expertiză se mai precizează că aceeaşi analiză ar trebui făcută şi în cazul celorlalte tipuri de componente/ echipamente achiziţionate. ”Furnizorii cu situaţii complet clarificabile pe baza materialelor din dosar (…) sunt EUROPLUS şi FENE Grup. Acesta este motivul pentru care am considerat că, din punctul de vedere al expertului tehnic, se impune concluzia că cel puţin aceste achiziţii sunt complet valorificate şi nu există prejudiciu”, se subliniază în document.

Totodată, se reiterează faptul că din punctul de vedere al expertizei tehnice, dosarul se referă doar la firmele LA ROCCA şi TEHNOROM. ”Situaţia achiziţiilor de la celelalte două firme – EUROPLUS şi FENE GRUP – este fără dubiu clarificabilă/ clarificată, rezolvată, pe baza materialelor din dosar. Acesta este motivul pentru care am considerat că, din punctul de vedere al expertului tehnic, judecarea achiziţiei de la aceste firme, aduse în ‘context’ cu achiziţiile făcute de la celelalte 2 firme (LA ROCCA şi TEHNOROM), este nesustenabilă tehnic. Din expertiză rezultă că toate tipo-dimensiunile de componente/subansamble şi echipamente achiziţionate au fost utile, necesare pentru întreţinerea sistemului de distribuţie în exploatarea FDFEE Electrica Moldova, utilizabile şi compatibile cu acest sistem. Această concluzie este valabilă şi pentru anumite componente aflate în stoc, care vor putea fi utilizate în viitor, nefiind bunuri perisabile”, concluzionează documentul citat.