EY România: Companiile raportează scăderi ale afacerilor, însă doar 19 % şi-au revizuit politica de preţuri de transfer – studiu

Cele mai multe (81%) nu au ajustat principiile de calcul ale preţurilor aplicate tranzacţiilor cu societăţi afiliate ale companiilor din România. În majoritatea cazurilor însă, nici revizuirea nu a fost formalizată în scris între părţi cum ar fi fost de aşteptat, pentru a putea susţine mai departe aceste modificări în cadrul unei inspecţii de preţuri de transfer, mai arată studiul, conform unui comunicat citat de Agerpres.

„Având în vedere atenţia deosebită acordată de autorităţi, în timpul inspecţiilor, verificării înţelegerilor contractuale între părţi şi furnizării de documente justificative în susţinerea tranzacţiilor, amânarea procesului de colectare a evidenţelor, capabile să susţină adoptarea unui comportament conform cu principiul valorii de piaţă la momentul efectuării tranzacţiilor cu părţi afiliate, nu face decât să îngreuneze orice posibilitate a companiei de a-şi susţine poziţia în cadrul unor inspecţii viitoare”, avertizează Adrian Rus, partener EY România, liderul Departamentului Preţuri de transfer.

Sondajul derulat de EY România în luna martie a acestui an mai arată că majoritatea companiilor respondente (57%) se aşteaptă să întâmpine dificultăţi în cadrul unei inspecţii fiscale viitoare în domeniul preţurilor de transfer. Procentul este similar cu cel înregistrat în sondajele globale ale EY, semn că preţurile de transfer sunt un subiect comun de controverse fiscale atât în România, cât şi la nivel mondial.

„Având în vedere că nu mai există inspecţie fiscală fără verificarea domeniului preţurilor de transfer, dar şi că un procent covârşitor din aceste inspecţii se finalizează cu ajustări ale tranzacţiilor cu părţi afiliate, considerăm că există un procent destul de mare de contribuabili care nu sunt familiarizaţi încă cu realitatea activităţii de inspecţie fiscală. Firmele care nu anticipează astfel de dificultăţi se regăsesc, în principal, în sectoare precum tehnologia informaţiei, produse de larg consum, ospitalitate şi agrement, industria farmaceutica sau petrol şi gaze”, se mai arată în comunicat.

Sondajul mai semnalează că, în funcţie de sectorul de activitate, pandemia a avut un impact diferit. Astfel, 52% dintre companiile respondente din România au raportat că pandemia a avut efecte negative asupra cifrei de afaceri sau asupra rezultatului operaţional. Restul de 48% au indicat că pandemia fie nu a avut impact, fie că acesta a fost unul pozitiv pentru cifra de afaceri sau rezultatul operaţional al companiei.

Printre sectoarele care au resimţit un impact negativ al pandemiei se regăsesc industrii precum aeronautică/apărare, agricultură, autovehicule, construcţii şi inginerie, transporturi şi logistică. În rândul sectoarelor care fie nu au resimţit un impact specific, fie a fost unul pozitiv, se află cel bancar, al pieţei de capital, media/divertisment, produse de larg consum, tehnologia informaţiei.

Potrivit rezultatelor sondajului, companiile au apelat abia în ultimă instanţă la disponibilizări, preferând şomajul tehnic şi reducerea pachetelor salariale – 70% dintre respondenţi. Doar 30% au apelat la măsuri severe, precum disponibilizări sau concedii fără plată. Mai mult, dintre companiile sondate, 49% au indicat că nu au adoptat nicio măsură de reducere a costurilor cu personalul în contextul COVID-19, în această situaţie aflându-se companii din sectorul bancar, farmaceutic, petrol şi gaze.

Indiferent de sectorul lor de activitate, companiile locale respondente consideră că principalii factori de risc în eventualitatea unui control de preţuri de transfer ţin, în proporţie de 62%, de aspecte privind rezultatul companiei şi politica de preţuri de transfer aplicată (de ex. scăderea marjei, ajustări periodice de preţuri de transfer), 32% cred că provin din documentarea deficitară a tranzacţiilor/circumstanţelor şi, sub 6%, de substanţa tranzacţiilor.

Finanţările şi alocările de costuri adiţionale intragrup au reprezentat cele mai numeroase tranzacţii noi realizate de către 30% dintre companiile respondente. Totodată, companiile mici, cu o cifră de afaceri de sub 50 de milioane de euro, au raportat o varietate chiar mai mare a tipurilor de tranzacţii noi cu societăţi afiliate efectuate în 2020 faţă de celelalte societăţi, indicând, spre exemplu, diverse alte tranzacţii, precum servicii cu caracter excepţional, acordarea de finanţare, transferuri de stocuri/ echipamente cu caracter excepţional.

Studiul EY reliefează o utilizare extrem de redusă a mijloacelor ce permit suspendarea executării silite a sumelor impuse suplimentar de ANAF, doar 1,8% din participanţi oferind scrisori de garanţie bancară şi niciunul apelând la instanţele judecătoreşti în vederea suspendării executării.

„Această constatare poate să confirme că beneficiile utilizării instrumentelor alternative de suspendare sunt încă insuficient de bine cunoscute de companiile din România, pentru că, deşi de cele mai multe ori nu sunt de acord cu ajustările de preturi de transfer, iar efortul financiar necesar pentru stingerea sumelor impuse este unul deosebit, contribuabilii preferă totuşi să plătească. Cu toate acestea, credem că amnistia fiscală acordată în această perioadă a influenţat în mod semnificativ decizia contribuabililor de a plăti în loc de a suspenda actele de impunere”, explică Emanuel Băncilă, partener, liderul practicii de litigii şi controverse fiscale, Radu şi Asociaţii SPRL.

Astfel, rezultatele sondajului subliniază atenţia din ce în ce mai mare pe care o acordă companiile tranzacţiilor cu părţi afiliate şi preţurilor de transfer ca zonă de risc în inspecţiile fiscale. În situaţia în care autorităţile fiscale au declarat că se concentrează asupra preţurilor de transfer, este necesar ca şi companiile să aibă o politică de preţuri de transfer bine definită, pentru susţinerea acestor tranzacţii. În acelaşi timp, să fie extrem de pregătite cu o documentaţie adecvată, mai ales că este dificil de anticipat la acest moment modul în care autorităţile fiscale vor verifica tranzacţiile efectuate cu societăţi din grup în contextul pandemiei.

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 298.000 de angajaţi în peste 700 de birouri în 150 de ţări şi venituri de aproximativ 37,2 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2020.

Prezentă în România din anul 1992, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale. Cei peste 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, juridică, strategie şi tranzacţii, consultanţă către companii multinaţionale şi locale. Compania are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.