Electroputere, fabrică-etalon a industriei comuniste, se zbate în pragul dezastrului

Producătorul de locomotive, transformatoare electrice şi motoare Electroputere Craiova moare încet. Compania şi-a pierdut o bună parte din terenuri şi hale, nu mai deţine secţia de locomotive, a acumulat pierderi de sute de milioane de lei în ultimii ani, are dificultăţi în a-şi asigura capitalul de lucru şi a plăti salariile şi se prăbuşeşte pe bursă.

Electroputere Craiova, simbol pe bursă EPT,  a pierdut doar săptămâna trecută 50% din valoarea sa pe bursă, bifând o ajustare a capitalizării de peste trei ori în ultimul an. De obicei, o prabuşire rapidă a unei acţiuni anunţă evenimente negative în viaţa companiei. De altfel, situaţia extrem de dificilă a Electroputere este confirmată atât de liderul de sindicat Aurel Bojenoiu cât şi de preşedintele AVAS Adrian Volintiru. AVAS este instituţia de stat fostă proprietară a fabricii şi cea care a monitorizat, până anul trecut, procesul post – privatizare.

Primul afirmă că „nu există un proces de fabricaţie coerent, nu se fac livrări la timp, nu mai avem piaţă, facem faţă extrem de greu. Poate vine insolvenţa şi nu ştim noi”, în timp ce al doilea recunoaşte că societatea „are o situaţie extrem de dificilă, acţionarul nu se implică. Nu e nimeni capabil să investească, mai au doar ceva terenuride vânzare. Din punctul meu de vedere, privatizarea Electroputere este un eşec. Pe de altă parte, suntem într-o situaţie ingrată pentru că n-am avea ce face cu fabrica dacă am lua-o înapoi. Transformatoarele electrice pe care le produce Erectroputere sunt trecute la industrie strategică de stat în mai toate ţările UE, aşa că se fac comenzi doar de la firme locale. Ce să faci cu ea?”, se întreabă Volintiru.

Liderul de sindicat Electroputere afirmă însă că există contracte: 20 de milioane de euro în tranformatoare pentru Arabia Saudită şi Grecia. Nu există însă capital de lucru, patronul nu investeşte bani, iar discuţiile cu băncile pentru finanţare nu au ajuns la niciun rezultat. „Privatizarea asta a mers rău de la început. Dacă ne lua o firmă europeană sau americană, cu experienţă în domeniu, poate lucrurile decurgeau altfel”, mai spune Bojenoiu.

Tot acesta precizează că lucrurile nu stau mai bine nici în secţia de locomotive ,acum în proprietatea  Grup Feroviar Român. În ciuda faptului că patronul GFR Gruia Stoica s-a lăudat că, până la sfârşitul lui 2013 va lansa un nou model de locomotive la Craiova, Bojernoiu susţine că nimic nu se întâmplă. „Oamenii stau. Şi aşteaptă. Să se întâmple ceva, orice”

Electroputere Craiova a fost vândută în 2007, în timpul mandatului de şef al AVAS al lui Teodor Athanasiu, concernului saudit Al Ahrab Contracting Company. Artizanul vânzării a fost omul de afaceri iordanian Fathi Taher, ulterior preşedinte al companiei pentru mai mulţi ani.

În anul 2011, Electroputere a înregistrat o cifră de afaceri de 300 de milioane de lei şi 95 de milioane de lei pierderi, în 2012, rezultatele au fost de 280 de milioane de lei cifră de afaceri, 53 de milioane de lei pierderi, iar la prima jumătate a acestui an s-a înregistrat o cifră de afaceri de 56 de milioane de lei şi 29 de milioane de lei pierdere. Compania are datorii de 420 de milioane de lei.

O fabrică cu o istorie de peste 60 de ani

Electroputere Craiova a fost ridicată în 1 septembrie 1949 fiind destinată producției de utilaj electrotehnic greu, de numele „Electroputere” este legată realizarea sistemului energetic românesc  modernizarea sistemului feroviar și urban.  Primele transformatoare de forță au fost realizate în concepție proprie începând cu anul 1951, producția de transformatoare dezvoltându-se atât prin creșterea puterii nominale cât și prin folosirea de materiale noi pentru miezuri magnetice.

În perioada 1960-1965 se diversifică producția și se achiziționează licența ELIN Austria pentru autotransformatorul de 200 MVA și licența ASEA Suedia pentru transformatorul locomotivei electrice.

Etapa 1965-1975 este caracterizată prin reorganizarea fabricației de transformatoare, construcții de noi hale de fabricație și realizarea cu forțe proprii a transformatorelor de 400kV și de 400MVA. Primul transformator de 440MVA a fost construit în 1987 pentru Centrala Nucleară Cernavodă, cel mai mare transformator livrat în România.

În perioada 1949-1960 au fost produse locomotive electrice de mină și de tramvaie, iar din 1960 s-a trecut la fabricația de Locomotive Diesel Electrice. După anul 1989 activitatea fabricii de Locomotive a fost axată pe modernizarea și reparația capitală a locomotivelor tip LDE 2100 CP și a locomotivelor electrice de 5100 kW.

Fabricația de mașini electrice rotative a început în anul 1950 asimilându-se peste 400 de tipuri de mașini electrice. Pe baza cercetării proprii cât și a introducerii în fabricație a unor licențe de la BBC și ASEA în perioada 1965-1970 s-a extins clasa de izolație „F” la întreaga fabricație, Electroputere fiind printre primele firme din Europa în acest domeniu.

Imediat după învestirea sa în funcţia de secretar general al partidului, în 1965, Nicolae Ceauşescu s-a preocupat să dezvolte fabrica de locomotive din cadrul Uzinei Electroputere. De exemplu, în planul de dezvoltare a eco­no­miei naţionale pe perioada 1966-1970, discutat la 22 aprilie 1965, s-a prevăzut dotarea Căilor Ferate Române cu 630 de locomotive Diesel-electrice, 1.100 vagoane de călători şi 23.250 de va­goane de marfă cu patru osii, precum şi electrificarea a 430 km de linie de cale ferată. În documentul respectiv s-a precizat astfel: „În scopul creşterii capacităţii de transport şi a reducerii cheltuielilor de exploatare se prevăd dotarea cu 630 locomotive Diesel şi electrificarea a 430 km linii şi se va ajunge ca în 1970 circa 70% din totalul traficului să se efectueze cu tracţiune Diesel şi 9% cu tracţiune electrică, ponderea tracţiu­nii cu aburi scăzând de la 60% în 1965 la 21% în 1970. Prin această acţiune se va realiza pe întreaga perioadă 1966-1970 o economie de aproape 5 milioane tone de combustibil conven­ţional.

Pentru o bună utilizare a puterii de remorcare a locomotivelor Diesel şi electrice prin mărirea tonajului trenurilor, parcul de vagoane se va înzestra cu 23.250 de vagoane de marfă/4 osii de mare capacitate şi 1.100 vagoane de călători/4 osii cu un confort sporit. Ponderea vagoanelor de marfă de mare capacitate în parcul total va creşte de la 16% în 1965 la 43% în 1970″. Investiţia totală se cifra la 7.406 milioane de lei, din care 5.943 milioane de lei pentru realizarea vagoanelor de marfă.

Totodată, s-a propus electrificarea li­niei duble de cale ferată dintre Bu­cu­reşti şi Braşov pe o porţiune de 140 km până în anul 1968. Pentru acel proiect s-a preconizat cheltuirea a 605 mi­lioane de lei, din care 230 milioane de lei în anii 1966-1970. De asemenea, s-a propus electrificarea liniei Craiova-Caransebeş-Câlnic pe o porţiune de 265 km până în anul 1970, inves­ti­ţia fiind în valoare de 420 milioane de lei.

În acelaşi timp, Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea Uzinei Electroputere în scopul construirii la Craiova, începând din anul 1967, a locomotivei electrice tip CoCo, seria 060-EA (o variantă îmbunătăţită a locomoti­vei suedeze Rb 1). De asemenea, au fost adoptate măsuri pentru produce­rea de aparataj de înaltă tensiune şi mo­­toare electrice (circa 3.000 de bu­că­­ţi pe an) şi realizarea a 360 de locomotive Diesel-electrice tip 060 DA şi 89 de locomotive electrice tip CoCo. În consecinţă, la sfârşitul anului 1969, uzina de la Craiova a atins ritmul ma­xim de fabricaţie de 150 de locomotive Diesel-electrice şi electrice pe an.

Investiţia totală de la Electroputere s-a cifrat la 950 milioane de lei, din care 450 milioane de lei pentru anii 1966-1970, iar rezultatele pozitive au apărut curând. Până în anul 1989 au fost construite peste 1.400 de locomotive Diesel-electrice şi aproape 1.000 de locomotive electrice.

În acelaşi timp, Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea Uzinei de Construcţii de Maşini de la Reşiţa, a Uzinei 23 August din Bucureşti, precum şi a fabricii de vagoane de la Arad. La Reşiţa au fost fabricate anual 170 de motoare pentru locomotivele Diesel-electrice realizate la Craiova. În cazul 23 August, ritmul maxim anual de producţie a fost stabilit la 80 de locomotive Diesel-hidraulice (tip BB, seria 040-DHC) şi 400 de motoare Diesel (de 350 şi 700 CP).

 În perioada 1980-1985 s-au asimilat și executat pe bază de licență GENERAL ELECTRIC Canada și ANSALDO Italia motoare electrice pentru centrale nucleare, conferind fabricației de mașini electrice rotative un plus de tehnicitate.

Datorită unui însemnat volum de investiții, cooperări cu firme de prestigiu din Elvetia, Suedia, Franța, Germania și Italia, precum și eforturilor unui mare număr de specialiști, marca Electroputere a devenit cunoscută în peste 100 de țări de pe toate meridianele globului.

Din 1991 Electroputere s-a constituit în societate pe acțiuni.

ELECTROPUTERE a fost privatizată în luna noiembrie 2007, pachetul majoritar de acțiuni de 86,28% fiind deținut de firma saudită Al-Arrab Contracting Company Limited.