Fabricile de confecţii ale marilor branduri revin spre Europa odată cu creşterea salariilor în China

Aprovizionarea din China devine mai costisitoare, dar este încă ieftină, astfel că decizia de a trece la „Made in Morocco” sau „Made in Moldova” nu are legătură numai cu preţurile.

Cererea din industria confecţiilor este influenţată în primul rând de comportamentul cumpărătorilor, iar producătorii trebuie să supravieţuiască în faţa unor „supergrei” ca brandul Zara al grupului spaniol Inditex, care în câteva săptămâni poate avea în magazine o rochie similară cu una de la prezentările de modă şi care fabrică 60% din produse în Europa sau în apropiere.

„Desigur că este mai costisitor să producem în Turcia sau Tunisia decât în China, dar nu cu mult, având în vedere cu cât au crescut salariile angajaţilor chinezi, şi este mult mai convenabil să producem mai aproape, astfel încât să avem mai mult control asupra calităţii”, a declarat Giovanni Bianchi, designer al companiei La Perla.

La sfârşitul anului trecut, La Perla, producător de lenjerie de lux, a transferat producţia din China în Turcia şi Tunisia, precum şi în Portugalia.

Compania estimează că pentru fiecare 10 euro cheltuit în China cu forţa de muncă, pentru aceeaşi muncă cheltuieşte 15-16 euro în Tunisia sau Turcia, astfel că China rămâne în continuare mai ieftină.

Situaţia se schimbă însă. Asociaţia comercială Institut Francais de la Mode estimează că salariile medii lunare din regiunea de coastă a Chinei au crescut anul trecut la 400 de euro, de la 240 de euro în 2005. În Tunisia, angajaţii primesc 160 de euro, în Maroc 152 de euro.

Casele franceze de modă Jean-Charles şi Barbara Bui şi grupul de confecţii Etam şi-au transferat la rândul lor mai aproape o parte din producţie.

În 2010, Barbara Bui şi-a transferat activităţile din China în România, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, întrucât distanţa şi bariera de limbă au făcut dificil controlul calităţii, a declarat directorul general adjuncy Jean-Michel Lagarde.

„Ne putem impune mai uşor stilul de lucru atunci când colaborăm cu producători din sudul şi estul Europei”, a arătat Lagarde.

Reprezentanţii companiilor susţin că producătorii chinezi îi presează să mărească producţia, existând riscul să rămână cu stocuri nevândute sau să facă discounturi care le-ar putea afecta imaginea brandurilor.

„Raportul între preţ şi calitate obţinut în China nu mai este ce dorim”, a explicat Celine Lopez, director la compania Jean-Charles de Castelbajac, care a transferat activităţile în Ungaria.

Compania Etam are 20.000 de angajaţi în China, dar luna trecută a anunţat că va muta o parte din activităţi în Tunisia, Maroc, Portugalia, Grecia şi Turcia.

Potrivit asociaţiei comerciale franceze în domeniul lenjeriei, producătorii chinezi negociază mai dur salariile şi volumul producţiei, după criza din 2008/2009. În plus, preferă clienţii din SUA, întrucât aceştia vor modele mai simple şi un volum mai mare de producţie decât europenii.

Totodată, unele branduri au constatat că producătorii din Europa de Est, Tunisia şi Turcia sunt mai interesaţi să particile la elaborarea procesului de producţie decât cei din China.

Schimbarea tendinţei este influenţată într-o anumită măsură de politica centralizată a guvernului chinez, care vrea ca economia să progreseze spre domenii care necesită un nivel mai ridicat de specializare şi tehnologie.

Asia rămâne totuşi principalul centru de fabricare a confecţiilor europene, reprezentând 75% din producţia lor externă, potrivit unui studiu al Institut Francais de la Mode.

În perioada ianuarie-septembrie 2011, valoarea comenzilor fabricilor chineze de profil a crescut cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, la 23 de miliarde de euro, fiind cu mult peste cele din Maroc, care au avansat cu 10%, la 1,7 miliarde de euro.

Studiul notează că brandurile franceze de modă sunt interesate să colaboreze cu producători din Bulgaria, în timp ce mai mult de un sfert din lenjeria franceză este fabricată în Tunisia şi Maroc.

Institut Francais de la Mode menţionează Ucraina ca foarte atractivă, cu producţia unor branduri precum Hugo Boss, Quiksilver and FCUK, în timp ce în România se află mărci ca Harrod’s, Zara şi C&A.

În Republica Moldova produc Dolce&Gabbana, Guess, Armani şi Cavalli, iar în Belarus clienţii mari includ Calvin Klein, DKNY şi Next.