În Danemarca, achiziţionarea unei locuinţe noi de 70 m.p. nu necesită decât 2,1 ani de venit mediu brut, faţă de 3 ani în Germania şi 3,1 ani în Portugalia, potrivit acestui al treilea studiu anual al cabinetului de consultanţă Deloitte, care vizează piaţa imobiliară rezidenţială în 15 ţări din Europa şi în Israel.
În Belgia, Olanda, Irlanda, Spania şi Austria, locuinţa este încă relativ abordabilă pentru că achiziţionarea ei necesită între 3,6 şi 5,6 ani de venit mediu brut.
Dimpotrivă, familiile trebuie să investească 7,9 ani de venituri medii brute în Franţa, 8,5 în Marea Britanie şi 10,4 în Rusia, adică un efort financiar mult mai considerabil.
În Republica Cehă, Italia, Ungaria şi Polonia, efortul financiar care trebuie depus este aproape la fel de consecvent, cu 7,2 până la 7,4 ani de venituri.
Acest efort financiar ‘nu pare să fie corelat semnificativ cu nivelul de bogăţie al ţării’, comentează Deloitte.
De fapt, în ţările cu Produs Intern Brut (PIB) ridicat ca Italia, Marea Britanie şi Franţa, precum şi în altele cu economie mai puţin dezvoltată ca Republica Cehă, Ungaria şi Polonia, el este cvasisimilar, mergând de la 7,2 la 8,5 ani de salariu mediu brut.
În ceea ce priveşte preţurile, Londra şi Parisul au rămas capitalele cele mai scumpe în Europa în 2013, cu un preţ mediu pe metru pătrat care poate depăşi 10.000 de euro în prima şi 8.140 euro în a doua.
În opoziţie, Budapesta, Lisabona şi Varşovia sunt capitalele cele mai puţin scumpe din Europa în 2013, cu un preţ mediu pe metru pătrat de 1.140 de euro, 1.640 de euro şi, respectiv, 1.704 euro.