Normele metodologice aferente OUG 54/2016 și a HG care a decis înghețarea prețurilor la asigurările RCA pentru următoarele șase luni trebuiau să fie publicate în Monitorul Oficial la 45-60 de zile de la data apariției OUG în Monitor, pe 19 septembrie. Ultimele date indicau data de 2 decembrie 2016 ca fiind cea mai probabilă pentru publicarea Normei 23 pentru aplicarea legislației RCA, cu atât mai mult cu cât surse din piață spun că norma respectivă a fost aprobată de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) de acum două săptămâni. Motivele pentru care Normele nu au fost publicate? Inadvertențele de idei dintre asigurători, ASF, service-uri auto și asociațiile de consumatori.
Dacă din partea asigurătorilor auzim voci care spun că RCA este o poliță făcută să îl protejeze pe cel vătămat, nu pe cel care a încheiat polița (lucru perfect adevărat, dealtfel), iar normele vizează doar protecția service-urilor auto, din partea cealaltă auzim că asigurătorii doreau un fel de plafonare/ înghețare a despăgubirilor pe care le vor acorda pe perioada în care vor avea tarife maximale impuse prin lege. Mai exact, asigurătorii doreau ca atunci când aveau de-a face cu o vătămare corporală, ea să fie stabilită distinct pe baza sistemului tabelar convenit cu Institutul de Medicină Legală, fără a mai permite victimei să se adreseze instanței pentru cazul în care nu ajunge la o înțelegere amiabilă cu asigurătorul, lucru contrar tuturor principiilor europene.
În plus, „în procesul de stabilire a daunelor, a constatărilor și felului în care și la ce prețuri se vor face reparațiile auto, a fost ales ca preț de referință tariful din cea mai mică reprezentanță auto din țară și cel mai ieftin interval de orar de tarifare”, spune președintele Asociației Service-urilor auto din România (ASSAI), Cristian Muntean. Acesta explică faptul că acum a apărut pentru prima dată posibilitatea ca păgubiții RCA nemulțumiți de soluția dată de asigurători sau de service-urile auto să recurgă la decizia unui expert tehnic care să emită un raport de expertiză și care să stabilească soluția tehnică adecvată.
Cel puțin trei disfuncționalități fără norme RCA
Sunt lucruri noi pe care normele metodologice de aplicare a legislației RCA ar trebui să le transcrie în fapte. Partea proastă este că, fără norme, OUG 54/2016 este nefuncțională pentru câteva luni de acum încolo. Legislația în vigoare în materie de RCA prevede clar că se va putea face compensare directă (să ceri despăgubire pe propria RCA chiar dacă ești parte vătămată). Fără norme și fără un agreement între asigurători, compensarea directă nu este funcțională. Potrivit legislației există posibilitatea ca un asigurat RCA să își suspende polița pe durata inactivității mașinii. Din păcate însă, doar normele metodologice pot stabili ce entitate își asumă responsabilitatea și procedura la care este supusă o mașină pe durata suspendării poliței RCA.
Ordonanța de Urgență stabilește că păgubitul are dreptul să primească mașină la schimb pe durata reparațiilor autovehiculului. Dar nicăieri nu este prevăzut un plafon, o perioadă sau alte criterii de bun simț care stau la baza acestui sistem rent a car. Asta, pentru a nu ajunge la situația inedită ca posesorul unei Dacii Logan să primească un Volkswagen Passat și atunci să își dorească o perioadă cât mai lungă pentru reparații. În plus, OUG 54/2016 prevede o întreagă serie de termeni pe care asigurătorii îi au de îndeplinit, dar nu există nicăieri o măsură coercitivă. Nimeni nu spune ce se întâmplă sau dacă se întâmplă ceva în cazul în care părțile implicate în procesul RCA nu își îndeplinesc obligațiile. Deci, suntem în situația inedită în care avem o Ordonanță de Urgență care nu își poate produce efectele din lipsa unor lămuriri suplimentare.
Așa că, până una alta, vina pentru faptul că nu poți încheia RCA pe o lună sau două nu se datorează sistemului informatic sau vitezei de validare sau non-validare a polițelor RCA de către asigurători, ci unui vid de reglementare. În concluzie, până se aplică legea dispare efectul ei. Prețurile maximale sunt stabilite pe o durată de șase luni de la intrarea în vigoare, 18 noiembrie 2016. După aceea, nici OUG, nici HG nu mai au efecte (dacă nu li se prelungeste efectul prin alt OUG). Rămâne ca soluție proiectul de lege cu un conținut aproximativ identic, blocat înainte de alegeri undeva între Senat și Cameră.