Farmecul pierdut al Europei
Efectul revigorant al Nobelului pentru Pace, administrat Uniunii Europene se lasă încă aşteptat. Pînă nu demult adulată şi rîvnită, Europa se vede părăsită de mai toţi admiratorii.
Mai rău încă, pe britanici, care niciodată nu s-au numărat printre cei mai entuziaşti curteni ai ilustrei doamne, începe să-i bată gîndul să nici nu-i mai calce pragul casei. Pînă şi meridionalii ei admiratori, ce nu conteneau să-i laude frumuseţea şi să-i înalţe ode de mulţumire pentru binefacerile de care s-au bucurat din parte-i, i-au întors spatele. Alarmaţi, consilierilor de frumuseţe şi sănătate şi administratorilor de bunuri imateriale de care dispune Europa le-a venit ideea de a recurge la pilula conştiinţei de sine şi la poţiunea identitară.
Tratamentul început la 1 ianuarie 2013 şi care urmează să fie aplicat pe durata a 12 luni are o denumire generică: Anul cetăţenilor. Li se va reaminti constant acestora, prin diverse strategii şi tactici, ce-i leagă de Europa şi de ce fără ea, soarta lor ar fi încă şi mai amară decît în aceste vremuri de criză care durează dar care, odată şi odată, vor lua sfîrşit. Fireşte, aceasta doar dacă cu toţii vor rămîne fideli protectoarei lor, bunelor obiceiuri, maniere şi tradiţii ce-i uneşte de-a lungul istoriei lor comune şi la a căror respectare Europa veghează cu stăruinţă, chiar dacă puterile i-au cam slăbit.
Din start, terapia este contestată de unii, prizată de alţii.
În loc să se privească în oglindă, spre a-şi recîştiga încrederea în sine, cu ajutorul unei cosmetizări a chipului ei obosit, îndemnîndu-şi semenii să-şi investigheze, la rîndu-le, multipla lor identitate – naţională şi europeană, amintindu-le din cînd în cînd că originile lor sunt totuşi comune, frumoasa doamnă ar face mai bine să coboare din iatac. Să se amestece în mulţime, să afle ce vor nemulţumiţii, ce aşteaptă din partea ei, reamintindu-le cu vorba şi demonstrîndu-le cu fapta de ce este preferabil ca, făcîndu-şi fiecare bine treaba, să rămînă cu toţii laolaltă, mai strîns decît oricînd, în vremuri potrivnice.
În Anul cetăţenilor, menit să le redea acestora încrederea în propriile forţe şi în farmecul şi binefacerile continentului în care trăiesc, Europa ar trebui să semene mai degrabă cu întruparea Libertăţii conducînd poporul, în tabloul lui Delacroix, decît cu frumoasa Femeie în Oglindă, din tabloul lui Tizian.
P.S. Dacă minunata pînză a pictorului renascentist se află încă în muzeul Luvru din Paris, revoluţionara alegorie a lui Delacroix a fost transferată în recent inaugurata dependinţă a Luvrului, din Lens. Iar cine nu a auzit vreodată numele acestui orăşel normand, poate afla şi din Wikipedia că odinioară a fost unul din cele mai importante centre de extracţie a cărbunelui. Inaugurarea unei dependinţe a Luvrului la Lens deşi salutară, rămîne, fiind spectaculos- programatică, o modalitate totuşi discutabilă de a sări în ajutorul unei zone defavorizate şi a unor cetăţeni necăjiţi…