Înainte de debutul filmului, Jacqueline Stewart, doctor universitar şi specialistă în cinematografie la Universitatea din Chicago, argumentează într-un mesaj introductiv că „această dramă epică din 1939 trebuie văzută în forma sa originală pentru a fi contextualizată şi dezbătută”.
În prezentare, experta notează că filmul „nu a fost elogiat universal” la premiera sa, având în vedere că prezintă „imaginea sudului american”, înainte de Războiul de Independenţă, drept „un scenariu romantic şi idilic care s-a pierdut tragic”.
„Abordarea lumii prin lentila nostalgiei neagă ororile sclaviei şi moştenirea inechităţii rasiale”, a adăugat ea.
Filmul ”Pe aripile vântului”, calificat de unii istorici drept revizionist, a fost retras la începutul lunii iunie de pe platforma HBO Max, într-o perioadă marcată de proteste organizate contra rasismului şi a violenţelor comise de Poliţie asupra persoanelor de culoare din Statele Unite.
Acest filmul-fluviu, ce are o durată de trei ore şi 58 de minute, este considerat de numeroşi academicieni drept instrumentul cel mai ambiţios şi mai eficient al revizionismului sudist.
Potrivit lor, filmul prezintă o versiune romanţată a Sudului şi o viziune edulcorată a sclaviei, mai ales în ceea ce priveşte membrii personalului domestic, reprezentaţi ca fiind mulţumiţi cu locurile lor de muncă şi trataţi ca angajaţi obişnuiţi.
”Pe aripile vântului” este produsul epocii sale şi prezintă prejudecăţile rasiste care erau obişnuite în societatea americană”, argumentase un purtător de cuvânt al HBO Max pentru a explica retragerea din catalog a acestui lungmetraj recompensat cu opt premii Oscar.
Potrivit HBO Max, menţinerea acestui film în catalogul său ”fără explicaţii şi fără denunţarea acestei reprezentări ar fi fost iresponsabilă”.