„În Ungaria este numită «Deschiderea spre Est», autorităţile sârbe o cataloghează «prietenia de încredere», iar Guvernul Poloniei o consideră «o oportunitate enormă». Cu toate acestea, grupul 16+1, din care fac parte 16 ţări central şi est-europene şi China, este perceput mai îngrijorător în principalele capitale din Uniunea Europeană, diplomaţii temându-se că ar putea fi exploatat de Beijing pentru a submina regulile comunitare, profitând de tensiunile din ce în ce mai mari între statele estice şi cele vestice”, comentează Financial Times.
„Ceea ce uneşte acest grup este abilitatea Chinei de a finanţa şi contrui şosele, gări, centrale electrice şi alte elemente de infrastructură de care au nevoie unele ţări mai sărace din Europa Centrală şi de Est. Dar scopul activităţilor s-a extins în domenii politice şi strategice, alimentând lipsa de încredere a unora dintre puterile vest-europene care domină acum agenda UE”, observă FT.
„Abordarea subregională a grupului 16+1 este privită cu multe suspiciuni nu doar la Bruxelles, ci şi în capitalele multor state membre UE”, afirmă, sub protecţia anonimatului, un diplomat european.
Un alt diplomat european a declarat: „Grupul 16+1 se ocupă de multe lucruri. Unele dintre el afectează competenţele UE ori intră în alte zone, unde sunt deja iniţiative între UE şi China. Şi vedem doar vârful aisbergului”.
„Cu toate acestea, dat fiind că la Budapesta are loc un summit între reprezentanţii celor 16 ţări – Ungaria, Bulgaria, România, Polonia, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Croaţia, Slovenia, Slovacia, Albania, Macedonia, Muntenegru, Cehia, Lituania, Letonia şi Estonia -, este clar că steaua Beijingului răsare deasupra naţiunilor central şi est-europene”, comentează Financial Times.
„Centrul de gravitate al economiei mondiale se mută dinspre Vest spre Est; chiar dacă există tendinţa de a nega acest lucru în spaţiul occidental, această negare nu pare a fi rezonabilă. Vedem că centrul de gravitate al economiei mondiale se mută din regiunea atlantică spre Pacific. Aceasta nu este opinia mea, este o realitate”, declara în octombrie premierul Ungariei, Viktor Orban.
Pentru ţările central şi est-europene, atracţia este clară. Începând din anul 2012, companiile chineze, susţinute de bănci de stat, au anunţat investiţii estimate la nivelul de 15 miliarde de dolari în infrastructură şi în industriile asociate, conform datelor colectate în colaborare cu FT de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS), un institut cu sediul la Washington. „Pentru China, cele 16 ţări sunt importante individual, dar şi ca punte spre UE”, explică Jonathan Hillman, directorul CSIS responsabil de Proiectul Reconectarea Asiei.
Deşi modeste în comparaţie cu fondurile structurale UE, care pentru Polonia au fost la nivelul de 80 de miliarde de euro în perioada 2014-2020, investiţiile promise au fost salutate de beneficiari.
Însă, pentru unii lideri UE, există două surse de preocupare. Prima este că Beijingul ar putea intensifica eforturile de a folosi influenţa acumulată în Europa Centrală şi de Est pentru a genera frustrare privind aspecte ale politicilor comune adoptate de UE faţă de China. A doua preocupare este că unele ţări din grupul 16+1 ar putea exploata relaţiile puternice cu Beijingul pentru a înăspri poziţiile faţă de Bruxelles.
Tensiunile au apărut deja. În septembrie, Sigmar Gabriel, vicecancelar şi ministru de Externe în exerciţiu al Germaniei, a cerut Chinei să respecte conceptul unităţii Europei, adăugând: „Dacă nu reuşim să dezvoltăm o strategie unică faţă de China, atunci China va reuşi să divizeze Europa”. Ministrul chinez de Externe s-a declarat „şocat” de aceste afirmaţii.