Firmele care exportă gaze româneşti, prin conductele româneşti, trebuie să dea „raportul” la Budapesta

Zilele trecute, Transgaz, operatrul sistemului naţional de transport al gazelor naturale, a anunţat mai multe licitaţii pentru rezervarea de capacitate pe conductele care leagă România de Bulgaria şi de Ungaria.

În primul caz este de vorba despre alocarea de capacitate pentru conducta Isaccea-Negru Vodă, în puctul Negru Vodă, din direcţia România spre Bulgaria, pentru al patrulea trimestru al acestui an. Capacitatea de export scoasă la licitaţie de Transgaz aici este de 104 milioane KWh/zi.

În al doilea caz este vorba despre alocarea de capacitate pentru conducta Giurgiu-Ruse, dar de data aceasta este vorba despre import (sens dinspre Bulgaria spre România), tot pentru trimstrul patru, la o capacitate de 7,9 milioane KWh/zi.

În al treilea caz, este vorba despre licitaţiile de rezervare de capacitatea pe relaţia Români-Ungaria, prin gazoductul Szeged (Csanádpalota)-Arad, pentru trimestrul patru al acestui an. Din anunţ se înţelege că ar fi scoasă la licitaţie atât capacitate pe relaţia România-Ungaria, cât şi pe relaţia Ungaria-România. În anunţul Transgaz nu se arată care este capacitatea scoasă la licitaţie.

Citeşte şi:

Statul cere dividende duble de la Transgaz, în condiţiile în care compania are restanţe mari la reparaţii şi investiţii

Firmele care doresc să exporte sau să importe gaz prin conductele Transgaz trebuie să-şi exprime intreresul până pe data de 27 aprilie. Şi, pentru asta, trebuie să trimită ofertele nu la Transgaz, ci în Ungaria, la FGSZ, echivalentul ungar al Transgaz.

Iată ce scrie în fiecare dintre cele trei anunţuri în care li se spună vânzătorilor şi cumpărătorilor de gaz care doresc să reserve capacitate ce să facă:

Înregistrarea este acceptată dacă solicitantul:

“1) a completat „Formularul de înregistrare a Utilizatorului de Rețea”, a semnat și a transmis versiunea scanată la adresa de e-mail [email protected] și a depus două exemplare originale la sediul FGSZ Ltd. (H-8600 Siófok, Tanácsház u. 5.), și

2) a completat și semnat „Acordul privind afilierea Utilizatorului de Rețea în vederea utilizării Platformei de Rezervare Regională” şi a transmis versiunea scanată la adresa de e-mail [email protected] și a depus două exemplare originale la sediul FGSZ Ltd. (H-8600 Siófok, Tanácsház u. 5.). Suplimentar, solicitantul trebuie să transmită lista persoanelor care au dreptul să reprezinte compania solicitantă. Pentru fiecare utilizator al PRRC trebuie înregistrat și transmis împreună cu „Formularul de înregistrare a Utilizatorului de Rețea” un certificat digital valabil, emis de un furnizor acreditat. Menţionăm că certificatele digitale utilizate deja pe platforma informatică (GMOIS) a Transgaz nu pot fi folosite pentru aplicația PRRC”.

Aşadar, licitaţiile pentru utilizarea conductelor Transgaz, pentru importul şi exportul de gaze naturale se fac nu pe o platformă a Transgaz, nici măcar pe o platfomă din România, singura ţară din zonă cu producţie semnificative de gaze, ci pe o platformă din Ungaria, ţară care nu produce gaze, platformă deţinută şi operată de FGSZ, echivalentul Transgaz-ului românesc, “Regional Booking Platform”.

Practic acolo se înregistrează cererile şi ofertele, cu cantităţile şi preţurile (pentru rezervarea de capacitate) pentru tranzacţiile de export şi import al gazelor din România. Şi tot pe această platformă se stabilesc şi firmele câştigătoare.

Citeşte şi:

Transgaz a realizat în 2017 doar 14% din investiţiile programate şi doar 26% din reparaţii

Aşadar, în condiţiile în care de ani de zile oficialii români vorbesc despre tranformarea ţării noastre într-un hub regional al gazelor, în condiţiile în care suntem singura ţară cu producţie semnificativă de gaze din Europa Centrala şi de Est, în condiţiile în care anii viitori vor intra pe piaţă şi gazele din Marea Neagră, contractele pentru rezervarea de capacitate la export se licitează în Ungaria.

Cum s-a ajuns aici? L-am întrebat pe Dumitru Chisăliţă, analist al pieţei de gaze. Iată răspunsul trimis redacţiei noastre:

“Regulamentul (UE) No 984/2013 al Comisiei de stabilire a unui cod al rețelei privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor avea drept obiectiv stabilirea gradului necesar de armonizare în întreaga Uniune.

Ulterior a fost abrobat Regulamentul 459/2017 care are un domeniu de aplicare mai larg decât Regulamentul (UE) 984/2013. Acest Regulament impune condiţiile care asigură că oferta de capacitate fermă este utilizată la maximum de operatorii de transport și de sistem si intr-un mod transparent şi nepartinitor.

Operatorii de transport într-un punct de interconectare a sistemelor de transport trebuie să se pună de accord sa foloseasca aceeaşi platformă. Pana in data de 17.09.2017, operatorii de transport din cadrul UE trebuia sa realizeze o platformă de tranzacţionare a capacitatii de transport şi sa o agreeze cu partenerul din cealaltă ţară.

Acelasi Regulament 459/2017, sugera (nu recomanda sau obliga), că existenţa unei singure platforme sau a unui numar redus de platforme în Romania este de natură să faciliteze rezervarea de capacitate în sistemele de transport europene.

Astfel, s-a ajuns la aceasta situaţie, în care platforma FGSZ a fost preferată  în faţa realizării uneia româneşti, care, de ce nu, să fi fost folosită în SSE Europa de sud şi sud est, ca urmare a existenţei aici a celei mai vechi industrii de gaze din Europa şi a ţării cu cea de a treia producţie de gaze din UE”.