Firmele din domeniul gazelor trebuie să plătească 4% taxă pe cifra de afaceri. Furnizorii vor da faliment, preţul va creşte – Dumitru Chisăliţă

Iată integral argumentaţia lui Chisăliţă:

Pe piața de gaze naturale sunt introduse tarifele de licențiere stabilite la un nivel de 2% din cifra de afaceri realizată de aceștia din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate de ANRE. Astfel, operatorii licențiați în gaze sunt nevoiți să achite în anul 2018 o diferență la tariful de licențiere plătit după vechea metodologie (care pentru gaze nu era raportată la cifra de afaceri), până la nivelul de 2% din cifra de afaceri realizată în anul 2018. Respectiv, se ajunge în situația în care  producătorii, importatorii, operatorii de înmagazinare, operatorul de transport, operatorii de distribuție și bursele de gaze (BRM și OPCOM) trebuie să achite ANRE în perioada imediat următoare 2% din cifra de afaceri pentru 2018 (diferența între tariful de licență plătit de operatori în 2018 și cei 2% din cifra de afaceri pentru anul 2018) și încă 2% din cifra de afaceri pentru 2018, aferentă anului 2019.

În fapt, operatorii de gaze se vor confrunta cu plata a 4% din cifra de afaceri a anului 2018, ceea ce va determina intrarea în insolvență a cca 80% din furnizorii de gaze conform datelor financiare a acestora din anul 2017 (exceptând producătorii de gaze, importatorii și operatorii care furnizează gaze în regim reglementat). Practic se ajunge în situația în care cca. 200.000 de clienți casnici și cca. 3.000 de consumatori non casnici să rămână fără furnizori de gaze, urmare a faptului că furnizorii lor de gaze vor da faliment.

Interpretarea (speranța) că noul tarif de licențiere de 2% din cifra de afaceri se aplică doar din anul 2019, nu poate sta în picioare în felul  în care este scrisă OUG 114/2018, care stabilește clar care articole se aplică în 30 de zile de la data intrării în vigoare a OUG, respectiv articolele care se aplică la alte date stabilite explicit în OUG.

Mai mult, elaboratorul OUG a anticipat pierderile pe care furnizorii (este adevărat că în modul în care a fost scris se dorea ca această prevedere să se refere exclusiv  la furnizorii care au și calitatea de producători) le vor avea încă din anul 2008 (chiar dacă OUG se aplică doar 3 zile din anul 2018) stabilind la art 61 numărul 12, că “Diferențele de costuri de achiziție din anii 2018 și 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin prețurile practicate, se vor recupera până la data de 30 iunie 2022, conform reglementărilor ANRE.”

Acest articol 61,  numărul 12, din OUG114/2018 practic face imposibilă chiar și recuperarea costurilor de achizitie în anii 2018 și 2019, respectiv furnizorii sunt puși în situația să achite tarife de licențiere care exced câștigurile din activitatea de licențiere pentru anul 2018, să apeleze la credite și le este interzis să încerce să recupereze aceste costuri în anul 2019, fiind nevoiți să aștepte ca aceste costuri să fie recuperate treptat în perioada 2020-2022.

O situație atipică se va aplica importatorilor externi-interni de gaze naturale, acești importatori care sunt licentiați ca furnizori de gaze în România, dar vând gaze naturale în punctul de import, fără efectuarea vămuirii gazelor, vor trebui să achite 4% din cifra de afaceri realizată în anul 2018 (2% aferent anului 2018 și 2% aferent anului 2019).

În fapt creșterea tarifelor de licențiere pe piața de gaze este de peste 30 de ori. Având în vedere lanțul acestor  costuri induse, ar trebui să fie realizată o scumpire în lanț a serviciilor de transport, distribuție, înmagazinare și la consumatorul final, chiar în condițiile plafonării prețului la gaze. Apreciem că ANRE nu va proceda la aceste scumpiri în perioada imediată, folosindu-se de propria legislație și de puterea pe care o are în a modifica acestă legislație secundară, determinând în prima fază ca un număr important de operatori de distribuție mici, care au capital românesc, să intre în insolvență și probabil să fie preluați de multinaționale și provocând o explozie a prețurilor la gaze într-un interval de câțiva ani (explozie care va fi determinată de toate amânările în recunoașterea costurilor introduse de această OUG de taxare și plafonare a prețurilor, la care se vor adăuga dobânzi și penalități  pentru perioada de amânare).

Dumitru Chisăliţă, analist al pieţei de gaze, a fost director în Romgaz şi Transgaz. Chisăliţă, a absolvit Facultatea de Inginerie Sibiu – Specializarea Ingineria și managementul sistemelor de producție, are masterate în „Valorificarea Gazelor Naturale” Universitatea Sibiu, în „Managementul și marketingul petrolului” Universitatea Petrol și Gaze Ploiești, în „Modernizarea energetică a clădirilor” Universitatea Brașov. Este fondator al proiectului Asociaţia Energia Inteligentă.