Fizicienii americani au inventat un sistem de „invizibilitate temporală”

Acest dispozitiv experimental este inspirat din cercetările efectuate pentru realizarea celebrei „pelerine a invizibilităţii”, promovată de filmele din seria „Harry Potter”. Însă, în loc să încerce să mascheze un obiect în spaţiu, ea îl ascunde în timp, potrivit unui studiu publicat în revista britanică Nature.

„Rezultatele noastre reprezintă un pas important spre obţinerea unei pelerine spaţio-temporale complete”, a declarat Moti Fridman, profesor la Universitatea Cornell din New York, coordonatorul acestui studiu.

Dispozitivul fizicienilor americani foloseşte proprietăţile spectrului luminos vizibil şi faptul că diversele culori care îl compun se deplasează cu viteze uşor diferite.

Această pelerină a invizibilităţii „temporale” începe prin a difuza o rază de lumină verde într-un cablu de fibră optică. Această rază traversează apoi o lentilă care o împarte în două frecvenţe distincte: o lumină albastră, care se propagă puţin mai repede decât raza verde de origine, şi o lumină roşie, care este puţin mai lentă.

Diferenţa de viteză dintre cele două raze astfel obţinute este accentuată şi mai mult prin interpunerea unui obstacol transparent.

La final, se obţine un fel de „decalaj temporal” între raza roşie şi cea albastră care „călătoresc” prin fibra optică.

Este vorba de o diferenţă minusculă, de doar 50 picosecunde, dar suficientă pentru a intercala o descărcare a unei raze laser cu o frecvenţă diferită de lumina care trece prin fibra optică.

După această scurtă descărcare a laserului, raza roşie şi albastră vor suporta un tratament invers: un nou obstacol va accelera de această dată raza roşie şi o va încetini pe cea albastră, iar o lentilă va reuni cele două fascicule pentru a produce o singură rază, de culoare verde.

Descărcarea de laser, cu o durată de 40 de picosecunde, este încă prezentă, dar cum ea nu face parte din fluxul de fotoni din lumina reconstituită, ea rămâne total nedetectabilă.

Procedeul seamănă cu trecerea la nivel cu calea ferată, au declarat Robert Boyd şi Zhimin Shi de la Universitatea Rochester din New York. Atunci când trece un tren, maşinile se opresc în faţa barierei, generând astfel „o gaură” în fluxul ce reprezintă traficul auto. După trecerea trenului, maşinile accelerează, până le prind din urmă pe celelalte. Pentru un observator exterior, fluxul circulaţiei pare absolut normal şi nu există nicio dovadă a trecerii trenului prin intersecţie.

Cercetătorii doresc, în următoarea etapă, să crească suficient de mult „falia temporală” care maschează un eveniment.

Ei consideră însă că această invizibilitate temporală ar putea avea deja aplicaţii imediate, în domeniul securizării comunicaţiilor.

Acest procedeu permite fracţionarea semnalelor optice şi le face să călătorească cu viteze diferite, înainte de a le reasambla, fapt care face ca datele să fie extrem de greu de interceptat.

Testele efectuate de echipa coordonată de Moti Fridman sunt finanţate în parte de DARPA, o agenţie din Ministerul Apărării american, specializată în punerea la punct a tehnologiilor futuriste, care par că ţin de domeniul science-fiction, şi care vor putea fi utilizate în scopuri militare.

Această agenţie a pus la punct în anii 1960 un sistem de transmisie de date între computere, punând astfel bazele unui sistem care urma să devină ulterior reţeaua de internet actuală.