Intotdeauna va exista interes din partea sistemului financiar sa triseze si niciun reglementator, niciodata, nu o sa poata sa elimine frauda din sistemul financiar. Intotdeuna profitul potential din a trisa clientii si competitorii este asa de mare incat nicio resursa nu va ramane nefolosita in incercarea de a acapara acest profit. Reglementatorii nu vor avea niciodata aceleasi resurse de capital sau umane pe care le au corporatiile.
In aceste conditii ce poate sa faca un reglementator? Totul depinde de tipul lui. Sunt doua variante.
Prima, un reglementator care nu intelege piata pe care incearca sa o reglementeze. Nu intelege produsele. Nu intelege tipurile de risc. Nu intelege vehiculele prin care riscul este transferat catre consumator. Nu intelege cum ar putea firmele din piata respectiva sa lucreze impreuna in detrimentul consumatorului si sa nu para ca formeaza un cartel. In cazul acestui tip de reglementator efectul este foarte clar: o piata primitiva, subdezovltata, cu produse simple si mai ales MICA (volume mici). O astfel de piata este mult mai usor de inteles de acest tip de reglementator si mai usor de controlat. Deja avem piete financiare si bancare care semana foarte mult cu aceasta descrierere: piata bursiera, piata valutara, piata interbancara, piata secundara a obligatiunilor de stat, piata de obligatiuni corporatiste etc.
A doua varianta este reglementatorul care intelege foarte bine piata pe care urmeaza sa o reglementeze. O intelege pentru ca a lucrat in aceasta piata, pentru ca a studiat-o ca profesor si are un istoric de publicatii care demonstreaza acest lucru sau o intelege pentru ca a reglementat-o anterior. In acest caz reglementatorul va lasa piata sa se dezvolte dar va incerca sa tina pasul cu tot ce inseamna produs nou. Va incerca sa inteleaga dinamica preturilor din aceasta piata si mecanismul din spatele acestor preturi. Intr-un sistem reglementat de acest tip piata nu–i va simiti prezenta decat in momente extreme. Un reglementator similar acestei descrieri exista in tarile anglo-saxone unde pietele financiare, si pietele in general, s-au dezvoltat continuu.