Raport SAR: România nu trebuie să încheie un nou acord cu FMI, e dăunător
„În ultimii trei ani, FMI a spus: aţi îndeplint aceste obiective, luaţi următoarea tranşă. Doar că singurele ţinte pe care le-am îndeplinit au fost cele de deficit”, spune Cîţu, care adaugă că unul dintre cele mai importante obiective – reducerea arieratelor statului – nu a fost îndeplinit în aproape niciun an, cu excepţia unor progrese în anul 2011. „Costul în economie din arierate vine. Neplata facturilor de către stat înseamnă faliment pentru unele firme”, adaugă Cîţu, cu ocazia lansării raportului anual al Societăţii Academice Române.
„Din punct de vedere al obiectivelor agreate, nu înţeleg de ce FMI a ales să ne elibereze tranşele. Ce-a făcut FMI de-a lungul timpului: începea anul cu o ţintă, şi apoi relaxa acea ţintă”
Chiar dacă acordul cu FMI a ajutat România într-un moment în care se înregistrau ieşiri de capital, şi a convins investitorii că nu va intra în incapacitate de plată, acelaşi acord a determinat guvernele să nu mai facă nicio reformă şi să se îndatoreze suplimentar.
„Modelul pe care îl văd în relaţia România – FMI este cel din relaţia Uniunii Europene cu Grecia. Grecia, după ce a intrat în zona euro şi s-a finanţat ieftin, nu a mai avut nicio motivaţie să se reformeze. România, din moment ce a căpătat acordul, i-a dispărut şi motivaţia de reformă. România nu are nevoie şi nici nu trebuie să semneze un nou acord cu FMI”, a declarat Cîţu.
Acordul cu FMI, din cauza lipsei reformelor şi a unui stat tot mai prost implicat în economie nu a adus nici creşterea economică scontată. Prognozele din 2010 pentru 2013 indicau o creştere de 4,3%, faţă de prognozele de 1,6% din prezent.
„De fiecare dată FMI a estimat în jos ţinta de creştere economică. La început erau optimişti, iar în timp le-a scăzut optimisimul. Cred că inclusiv FMI a observat că PIB-ul potenţial a scăzut în România din 2009 şi până acum”
Cîţu mai recomandă şi revenirea la un model electoral cu ciclul la 4 ani. „Practic, economia românească nu poate să suporte alegeri din doi în doi ani. Politicul nu are nicio motivaţie să facă reforme când alegerile sunt atât de dese”, spune analistul economic, un alt obiectiv fiind constituirea unui plan pentru adoptarea monedei euro.