Într-un raport publicat sâmbătă, privind economia Chinei în ultimul an, instituţia internaţională a dat drept exemplu că, după devalorizarea renminbi (numele oficial al yuanului), înregistrată în perioada iunie-august 2018, moneda s-a menţinut „în general stabilă” în raport cu principalele valute.
Acest raport a fost publicat în aceeaşi săptămână în care moneda naţională a Chinei a trecut pentru prima dată, începând din 2008, de pragul psihologic de 7 unităţi/dolar. O serie de analişti au considerat cu BPC a permis în mod deliberat această cădere, ca răspuns la anunţul preşedintelui american, Donald Trump, că va impune noi taxe vamale de 10 % pentru importuri de 300 miliarde dolari din China.
Deprecierea yuanului nu „a picat bine” SUA şi Departamentul pentru Tezaur din această ţară a denumit oficial China drept „ţară manipulatoare de valută”, subiect asupra căruia Trump insista de câţiva ani.
Aceasta presupune, conform legii americane, că Washington şi Beijing trebuie de acum să negocieze direct sau prin intermediul FMI pentru a soluţiona presupusele nereguli în ceea ce priveşte cursul de schimb al monedei chineze.
Însă, atât autorităţile, cât şi presa oficială din China şi-au manifestat indignarea faţă de această acuzaţie, motiv pentru care pare puţin probabil ca Beijingul să accepte negocierea pe această temă.
Şi, deşi raportul acoperă o perioadă până la 31 iulie 2019, concluziile sale sunt că rata de schimb real efectiv respectă normele de bază.
Totuşi, documentul precizează că China va trebui să fie mai transparentă atunci când explică mişcările yuanului şi autorităţile vor trebui să permită o mai mare flexibilitate a cursului de schimb.
În prezent, BPC stabileşte un curs de referinţă în fiecare zi (cea de vineri a fost de 7,0136 yuani/dolar) şi permite ca rata „onshore”‘ – cea cotată pe pieţele locale – să fluctueze cu maximum 2%.
În schimb, cursul de referinţă pentru investiţiile internaţionale, „offshore”, este stabilit pe pieţele externe precum Kong şi nu este reglementat de către BPC.