FMI cere din nou Ungariei să introducă legea insolvenţei personale. În România cere exact opusul

ECONOMICA.NET scria în iunie 2012 despre situaţia atipică în care se găseşte România în raport cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, în comparaţie cu celelalte state europene.

Este vorba despre tratamentul diferit al legiferării falimentului personal în funcţie de ţară. În timp ce în alte state FMI a susţinut intens recunoaşterea legală a insolvenţei persoanelor fizice şi crearea unor mecanisme pentru tratarea acesteia, în România, FMI a făcut exact opusul, în colaborare cu guvernul şi sistemul bancar, inclusiv cu Banca Naţională.

Recent, în raportul FMI pentru Ungaria, organismul internaţional cu sediul la Washington atrăgea din nou atenţia autorităţilor de la Budapesta să aprobe cât mai grabnic o lege a insolvenţei personale, pentru a trata problema supraîndatorării şi a oferi o şansă economiei să îşi revină.

“Există o nevoie urgentă pentru restaurarea intermedierii financiare. În ciuda îmbunătăţirii activităţii economice, creditarea este proiectată a se contracta şi mai mult în 2014. FMI consideră că o recuperare pe termen lung a intermedierii financiare ar trebui să se bazeze în principal pe o îmbunătăţire sustenabilă a bilanţurilor băncilor, a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea poverii fiscale asupra băncilor şi printr-o mai mare predictibilitate a politicilor. Staff-ul a avertizat că nivelul mare de credite restructurate (18% din volumul total) şi nivelul ridicat al creditelor neperformante continuă să afecteze creşterea creditării.

Asta arată că este nevoie de o curăţare rapidă a portofoliilor băncilor, inclusiv prin eliminarea impedimentelor legale, de reglementare şi fiscale.

În acest scop, staff-ul FMI a salutat eforturile Băncii Centrale a Ungariei de a adresa aceste impedimente, şi susţine că adoptarea şi implementarea unei legi a insolvenţei personale în linie cu cele mai bune practici internaţionale e importantă”, se arată în raportul FMI asupra Ungariei.

Care este ultima poziţie a FMI în privinţa reglementării insolvenţei persoanelor fizice în România? Aceeaşi ca în ultimii ani.

„Deoarece conservarea disciplinei de rambursare a creditelor în rândul debitorilor contribuie semnificativ la stabilitatea financiară, vom lua toate măsurile pentru a evita adoptarea unor iniţiative legislative, precum legea insolvenţei personale sau propuneri legate de legea privind recuperarea datoriilor care ar submina disciplina de credit”, se arată în ultima scrisoare de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional.

Discuţiile privind legea insolvenţei persoanelor fizice, amânate pentru la toamnă

Camera deputaţilor ar fi trebuit să discute mai multe proiecte de lege privind insolvenţa personală în februrarie. Unul dintre proiecte, plx 105/2010, înaintat de PDL în 2010, şi aprobat de Senat, a fost chiar pe ordinea de zi a plenului Camerei timp de câteva săptămâni. Acesta ar fi urmat să primească raport, însă a fost din nou pus la sertar, şi potrivit unor informaţii ar urma să fie discutat la toamnă.

Deputaţii au în plan să contopească mai multe proiecte pe această temă şi să scoată unul nou, posibil sub supravegherea bancherilor.

De altfel, bancherii au început să dea semne că ar fi de acord cu o lege a insolvenţei personale în România, dacă aceasta s-ar face cu consultarea lor.

În cazul mai multor bănci, aprobarea unei legi a falimentului personal ar corespunde cu vânzarea unor pachete mari de credite neperformante, inclusiv cu garanţii, către terţi.

BCR a vândut în acest an un pachet de credite neperformante de un miliard de lei, o treime din suma de 800 de milioane de euro pe care şi-a propus-o pentru 2014.

Volksbank, bancă ce a acordat credite în special persoanelor fizice, cele mai multe ipotecare, a vândut un pachet de 495 de milioane de euro.

În condiţiile în care băncile curăţă bilanţurile prin vânzarea creditelor neperformante, atunci impactul mai mare a unei legi a falimentului personal va fi asupra firmelor care au cumpărat credite şi nu asupra băncilor direct. Până acum, cel mai important cumpărător al acestor creanţe este Deutsche Bank, care nu are operaţiuni direct cu publicul în România.

Debitorii români, cei mai slab protejaţi din întreaga UE

În câteva ţări (Ungaria, România, Spania) nu există niciun mecanism formal pentru debitorii oneşti care intră în incapacitate de plată să iasă din starea de supraîndatorare şi să capete o nouă şansă, o arată un studiu recent realizat la solicitarea Parlamentului Eurpean.

Astfel, un debitor care intră în incapacitate de plată cu un credit ipotecar nu numai că îşi va pierde economiile folosite pentru plata avansului, dar, în funcţie de evoluţie preţurilor imobiliare şi a nivelului dobânzilor penalizatorii, debitorul ar putea fi supraîndatorat în continuare chiar şi după lichidarea proprietăţii.

Creditorul se poate îndrepta şi asupra veniturilor viitoare ale debitorului, chiar dacă a executat deja locuinţa şi maşina, lucru ce face foarte dificilă reinserţia socială a acestuia.

Acest lucru este posibil pentru că încele trei ţări nu există un mecanism al insolvenţei personale.

State precum Marea Britanie sunt recunoscute pentru mecanismele eficiente de tratare a insolvenţei. Legislaţia din Regatul Unit este atât de favorabilă debitorilor încât a născut un proces de forum shopping pe teritoriul Uniunii Europene. Debitori din ţări precum Irlanda sau Germania dau năvală în Anglia sau Ţara Galilor pentru a-şi declara insolvenţa şi pentru a scăpa de datoriile pe care nu le pot achita. Procesul durează puţin şi în comparaţie cu alte ţări UE.

De altfel, diferenţa de legislaţie dintre Marea Britanie şi Irlanda a făcut ca FMI şi CE să insiste pentru schimbarea legilor irlandeze. Deşi Irlanda avea o lege a falimentului personal, aceasta era neutilizabilă pentru debitori, fiind foarte restrictivă şi cu o durată de 12 ani, faţă de 12 luni în Anglia.

Chiar actualul şef al misiunii CE în România s-a ocupat de procesul de modificare a legii irlandeze.

Pe canale neoficiale, reprezentaţii CE au transmis că România nu ar fi avut nevoie de o astfel de lege pentru că situaţia supraîndatorării nu e atât de acută ca în alte state, deşi această explicaţie nu poate sta în picioare ca argument împotriva adoptării legii, ci dimpotrivă. Asta înseamnă că impactul asupra sistemului bancar ar fi mai mic decât în alte ţări. Până la urmă, insolvenţa şi falimentul sunt stări de fapt, iar nerecunoaşterea lor legală, în cazurile de bună-credinţă, nu face decât să excludă o categorie de oameni care ar putea beneficia de un nou început.

O altă explicaţie pentru care falimentul personal este refuzat încă românilor este aceea că nivelul fraudei ar putea deveni prea ridicat. Bancherii au experienţa legii insolvenţei firmelor, despre care spun că s-a abuzat foarte mult în ultimii ani, deşi nu au furnizat niciodată date relevante despre amploarea furtului.